Vis de iarnă


Să-mi cânte inima un cântec lin, şoptit,

să beau un ceai cu Eminescu, la zenit,

să-mi cadă fulgi de nea pe zâmbet, iară,

să-mi cânte-un ţurţur o colindă, la ghitară,

să zbor pe cer cu razele de soare,

să strig în cor cu corbii o urare,

să scutur norii de zăpadă, blând,

să invit stelele la dans, pe rând,

să stau la gura sobei cu o zână

şi când mă culc ea să-mi ureze Noapte bună!

Când mă trezesc să fiu doar eu şi bradul,

să-mi fac bagajele, să părăsesc Aradul…

si să călătoresc cu magii-alăturea,

urmând cu sufletul pe cer aceeaşi stea,

să merg printre troiene de lumină nins, pe jos,

să mă-ntâlnesc şi eu la iesle, cu Hristos.

Păi nu-i aşa că e un vis frumos?

 Autor: Florin T. Roman

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s