VERSURI ÎNTÂMPINARE DE SUFLET… CÂND SIMŢI CUM TIMPUL SE ÎMPODOBEŞTE A SĂRBĂTOARE …


-/

AVEM NEVOIE DE..
Laura Schussmann
Avem nevoie de…
acel ceva
să ne reamintim de noi,
când mai uităm că existăm
pe linii paralele de destin.
În revelaţii clare să ne regăsim
unde am rămas în suflet goi.
Avem nevoie de….
iertare,
când de păcat
suntem prea vinovaţi.
Să ridicăm
privirea,iar, spre soare
din bezna raţiunii noastre,
unde am rămas
umili şi îngenuncheaţi..
Avem nevoie de…
uitare
să ne reamintim ce n-am uitat.
Să regăsim în noi
ce am vrut să pierdem
şi ce,
cu ipocrizie de feline blânde
am înghiţit cu noduri şi am renegat.
Avem nevoie de….
speranţă
să nu ne mai oprim din a visa.
Şi fiecare pas
făcut spre ce o să vina
să lase cratere adânci în realitate,
căci timpul se tot şterge în urma sa.
Avem nevoie de….
iubire,
că sămânţa de rodire
şi fructul de înflorire.
Sufletele însingurate
să le îmbrăcăm, cu dărnicie,
într-o divină puritate.
Doar amintire dragă,
împlinire completă de destin,
să lăsăm
în urma noastră de pe urmă,
pentru acea clipă
când poate o să ne dorim
încă o secundă în minutul vieţii,
iar de la început să fim.
Avem nevoie de …
o sărbătoare,
în care să ne înălţam,
să ne renastem mai curaţi
în ode închinate vieţii.
Să refuzăm
să ne mai punem pe cruce
îngerii şi sfinţii
pentru primordialul păcat
al trupului şi al minţii.
Să încetăm
să ne mai purificăm,
în cugete şi în suflet,
cu sânge nevinovat,
din rănile lor nevindecate,
pe iluziile noastre, picurat..
Avem nevoie de….
înţelepciune şi de înţelepţi
ce nu se vând
şi nu se lasă cumpăraţi
pe o găurică de bănuţ
cu străluciri de eternitate.
Să ne vorbească ei,
de noi şi interzisă libertate
şi de balanţa existenţei
cu iluzoria ei greutate.
Un taler e prea gol,
iar celalat prea plin,
de iertare şi păcate.
De ascultare,
nu prea ne mai arde,
de vorba noastră multă
ne-am săturat,
prea le ştim noi pe toate.
Am devenit
în minţi optuzi
şi îngheţăm,
aşa de orbi şi surzi,
la râsete de îngeri
şi la orice sfat.
Avem nevoie de…
să mă gândesc…
Ce avem nevoie,
din coşmarul conştiintei
să ne eliberăm
şi vise pur albastre,
iară să visam?
Măcar,
la ultima bătaie de ceas,
înainte să pierdem
şi ultima secundă de noi
ce ne-a mai rămas,
să ne oprim, în vanităţi,
să ne mai risipim.
Să nu mai scormonim
trecutul dureros
şi să nu mai inventăm,
naivi,viitorul glorios.
Avem nevoie
de acel ceva,
de iubire.
de iertare,
de uitare,
de speranţă,
de înţelepciune
şi de o sărbătoare.
Avem nevoie de toate
să ne recunoaştem iar,
noi pe noi în noi,
să ne întregim cu simplitate
unde am rămas în suflet goi.

 Autor: Laura Schussmann

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s