VERSURI FULGI DE NEA PENTRU SUFLETE DE OAMENI ZĂPADĂ… ŞI MAI ESTE CRĂCIUN LA MINE ÎN GÂNDURI…


ŞI MI-AM COLINDAT IUBIREA…
Laura Schussmann

Îmi stătea iubirea
ghemuită într-un colţ de tăcere
şi se întrista melancolie,
căci nimeni nu o mai vrea
şi nimic nu o mai cere…

Îşi scutura nedumerită
gândurile fuioare de dor
şi ofta adânc, stânjenită,
un oftat zvâcnire de zbor .

Fulgi albi de zăpadă
cădeau peste ea uitate timpuri,
secvenţe de iarnă în minuturi,
puritate în zboruri de fluturi.

Îngheţaseră de uitare
sufletele noastre tăcute.
Şi ne transformam cu răbdare
în oameni de nea,resemnare ,
raţiuni în neanturi căzute.

Şi într-o scurtă pornire,
din suflet îngheţat revenire,
m-am apropiat iar de iubire,
cu sfiala cuvenită şi teamă
să îmi amintesc cine este
şi cum o mai cheamă.

Şi am început să colind
în şoapte de gând , colinde,
murmur de uşoară romanţă,
început inocent de speranţă.

Şi ningea
fără să se mai oprească.
Se deschisese spre pământ,
între cuvinte şi gând,
întreagă boltă cerească.

Era o mistică unire
între E-ul meu şi iubire.
Erau fulgi albi simfonie,
dans de fluturi lumină.
Era o aşa lentă retrezire
inr-o armonie divină .

Şi am colindat,
va colind şi acum
şi voi tot colinda
până la sfârşit de drum,
şi mai plină de simţire
solfegii întregi în colinde,
viaţa refren de iubire.

 Autor: Laura Schussmann

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s