Urma


De ce toate vremurile se-amestecă-ntre ele,

să mă doară cu toată palma crăpată
de arşiţa neîmbrăţişării şi-a suspinelor-iele,
de toată urma zdrobită lăsată,
de toate apăsările nisipurilor pietrificate
zidite-n gheţurile revederii,
de toate umbrele mumificate
pornite-n căutarea serii.

N-am nevoie de vremuri cioplite de-un tâlhar,
N-am nevoie de ruina zidită,
Nici de-o revărsare-ntr-un pahar,
cât o niagară zdrenţuită.

Mă aşează vremea-n vremuri mult prea tulburi
Smogurile gratis mi se-oferă,
Aş fi fost caleaşcă-n vulturi,
Dacă mi-ai fi fost corabie şi sferă.

Mult prea des e mult şi tot mai mult,
Nici că plouă-n două să-ţi ascult,
Mult prea mult şi toate-mi amintesc
Cum urmele ni se iubesc.

Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 26.12.2014, Klausenburg
Foto: AK Media

https://haitchiblog.wordpress.com/poezia-inimii-mele-6/urma/

 Autor: Ioana Haitchi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s