Şi ninge atât de absent


Şi ninge atât de absent

Şi ninge atât de absent
Văioaga de fulgi este plină
Prin pomi parcă bate-un curent
Cu fluturi pierduţi de lumină

Sunt paşii de dor îngropaţi
Plâng stele strivite sub talpă
Tăcerile celor uitaţi
Ne bântuie seara în harpă

La poarta pierdută-n troiene
Mai vin uneori c-un colind
Tăcerea cu noaptea se cerne
Doar vântul se plimbă vuind

Draperia la geam cade groasă
Lumina din veacuri s-a stins
Aceeaşi bătrână angoasă
Cu braţele reci m-a cuprins

Doar vorbe plutesc îngheţate
Vocale, consoane şi fulgi
Cu pletele date pe spate
Prin nopţile iernilor fugi

Doar paşii regretele poartă
Ne fulguie-o dramă încet
Ne plângem de viaţă de soartă
Şi fulgii ne-ngroapă perfect.

 Autor: vanghele ion

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s