SĂRUTĂ-MĂ, IUBITE


Sărută-mă, iubite, nu fi gelos pe Vântul
Ce-aleargă în neştire, şi-apoi e nestatornic,
Se întrecând, isteţul, cu ceasul de la ornic
Şi, nefiresc de iute, spre zări, îşi ia avântul!

Sărută-mă iubite, nu fi gelos pe Soare,
El e amantul Zării şi-n marea-i pasiune
Nu ştie ce-i măsura şi nici i se supune,
Ardoarea dăruindu-şi din zori, până dispare!

Sărută-mă iubite, nu fi gelos pe Valul
Ce-n efemer, sărutul, îşi dăruieşte viaţa,
Se stinge cât ai spune un Bună dimineaţa!
Nu are timp, sărmanul, să-şi afle idealul!

Sărută-mă, iubite, al tău sărut adie,
Mă-ngheaţă, mă-nfioară, mă răcoreşte iară,
Îmi dă aripi, iar trupu-mi, spre ‘nalturi albe zboară,
Mă simt, mă simt uşoară, un fulg de păpădie!

 Autor: Maria Niculescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s