Ritualul colindătorilor ce vestesc Naşterea Domnului


După ce copiii treceau pe la fiecare familie cu colindiţa şi îşi împărţeau banii, se retrăgeau la casele lor şi aşteptau cu nerăbdare în sânul familiei sosirea grupurilor de colindători mari.

Grupurile de colindători mari erau formate din 6-14 persoane. De regulă se strângeau cât mai mulţi deoarece colindele erau lungi şi pretenţiile gazdelor deosebite, încât ca să nu obosească şi să nu răguşească, ceea ce ar fi periclitat calitatea cântecelor, grupul se împărţea în două subgrupuri numite PEUCI. În afară de colinda de la fereastră când intrau în gospodăria omului şi cea de la plecare, celelalte colinde le cântau pe strofe, pe rând. O strofă o cânta o peucă, apoi următoarea strofă cealaltă peucă şi aşa mai departe până terminau colinda respectivă. Între cântări luau o scurtă pauză, timp în care schimbau cuvinte cu gazdele, serveau prăjituri şi cozonac sau câte un pahar cu vin sau cu ţuică de cele mai multe ori fiartă ca să-i încălzească când ieşeau afară în ger.

Vom lua ca model de desfăşurare al acestui ritual pe cel mai vechi grup care a funcţionat în Brezoiul propriu-zis, cel condus de Tică Tudoran şi coordonat de Ion Lăcătuşu zis şi Baronu. Diferenţa de vârstă între cel mai bătrân şi cel mai tânăr era pe acea vreme de vreo 30 de ani. Aşa se făcea trecerea treptată şi preluarea ştafetei fără ca grupul să se destrame, ci să fie în permanenţă reîmprospătat şi cu un repertoriu mereu îmbogăţit. Din grup mai făceau parte Gică Gurgui, Ion Berbece, Achim Berbece, Gheorghe Borcan, Spiridon Florea, Mircea Vărăticeanu, Petrică Ungureanu, Nelu Efrim, Trache Vărăticeanu şi Nelu Fuerescu. Dintre membrii acelui grup doar doi mai sunt în viaţă, cei mai tineri pe vremea aceea, Mircea Vărăticeanu şi Nelu Fuerescu.

De regulă începeau colindul de la Gura Lotrului (confluenţa cu Oltul) şi înaintau către Brezoi, trecând pe la fiecare gospodărie în parte, continuau pe Valea Satului şi terminau pe Vultureasa.

Colindul de la poartă era diferit înainte sau după miezul nopţii.

Astfel la poartă, la uşă sau fereastră se cânta înainte de miezul nopţii, colindul uzual:

Scoală, scoală ăl domn bun

Scoală, scoală domnuri bune, Lerui Doamne!

C-a trecut de miez de noapţi

Cântătorii şi-au cântat Lerui Doamne!

Popa-n toacă că şi-a dat,

Zori dalbe revărsară Lerui Doamne!

Din ziori soare răsar,

Şi soarele-i în trei raze. Lerui Doamne!

Din una rază drum de rază

Razmă-n vărful munţilor Lerui Doamne!

Prin crucile brazilor,

Doilea rază drum de-o rază Lerui Doamne!

Razmă-n poala codrului

Prin târlele oilor Lerui Doamne!

Dau în jocul mieilor

Treilea rază drum de-o rază Lerui Doamne!

Razmă-n cruci dalbe fereştri

Din fereastră intră-n casă Lerui Doamne!

Şi din casă-n masa toată

Ceşti domni buni se deşteptară. Lerui Doamne!

Lor prea bine le părea,

Frumos casa luminară Lerui Doamne!

Frumos masa-mpodobea:

C-o vadră de vin pe masă Lerui Doamne!

Şi-un colac de grâu curat

C-o coastă de godinac Lerui Doamne!

Şi cu-o mână de florinţi,

De florinţi de bani mărunţi Lerui Doamne!

De florinţi de bani mărunţi

Sus în vestea lui Hristos, Lerui Doamne!

Să-mi fiţi domni buni sănătoşi!

În cazul că se trecea de ora de la miezul nopţii se cânta colindul:

Voi ziori de ziuă

Voi ziori de ziuă nu vă revărsaţi Voi ziori de zi

Că noi n-am somnat şi am tot umblat Voi ziori de zi

Şi ne-am întâlnit c-o babă bătrânăVoi ziori de zi

Cu-o babă bătrână cu brâul de lânăVoi ziori de zi

Cu brâul de lână de păr de cămilă Voi ziori de zi

Şi ne-a întrebat de-un fiu al ei Voi ziori de zi

– Nu cumva aţi văzut pe unde-aţi trecutVoi ziori de zi

De-un fiuţ al meu, de-un fiuţ al meu Voi ziori de zi

Lezne de-al cunoaşte, lezne de-al cunoaşteVoi ziori de zi

Perişorul lui pana corbului Voi ziori de zi

Ochişorii lui două mure coapte Voi ziori de zi

Coapte de răcoare, ne-atinse de soareVoi ziori de zi

Coapte la pământ, ne-atinse de vântVoi ziori de zi

Feţişoara lui coală de hârtie Voi ziori de zi

Logofătul scrie, ziua-n primărie Voi ziori de zi

Mustăcioara lui spicul grâului Voi ziori de zi

– Ba l-om fi văzut, nu l-am cunoscutVoi ziori de zi

Voi ziori de ziuă nu vă revărsaţi! Voi ziori de zi

Dar şi aceste colinduri de la poartă difereau în funcţie de starea familiei respective. Dacă era de neam ales şi bogată se cânta:

Sub umbriţă de portiţă

Sub umbriţă de portiţăDormoş, dormoş mari boieri,

Frumos mai dorm mari boierii,Dormoş, dormoş mari boieri,

Cu cocoane lângă ei Dormoş, dormoş mari boieri,

Cu pistoale la picioare, Dormoş, dormoş mari boieri,

Şi cu-n stol de porumbei,Dormoş, dormoş mari boieri,

Porumbeii ghioroiară,Dormoş, dormoş mari boieri,

Boierii nu se deşteptarăDormoş, dormoş mari boieri,

Ghioroiară a doua oară,Dormoş, dormoş mari boieri,

Boierii că se deşteptară,Dormoş, dormoş mari boieri,

Frumos casa luminarăDormoş, dormoş mari boieri,

Frumos masa-mpodobiră:Dormoş, dormoş mari boieri,

C-o vadră de vin pe masă, Dormoş, dormoş mari boieri,

Cu-un colac de grâu curat,Dormoş, dormoş mari boieri,

C-o coastă de godinac. Dormoş, dormoş mari boieri,

Şi c-o mână de florinţi, Dormoş, dormoş mari boieri,

De florinţi de bani mărunţi.Dormoş, dormoş mari boieri,

Sus în vestea lui Hristos,Dormoş, dormoş mari boieri,

Să-mi fiţi domni buni sănătoşi!

Dacă la gospodăria unde ajungeau gazda avea o casă nouă sau o renovase capital, înainte de miezul nopţii colidătorii îi cântau:

Nalte sunt, frumoase sunt

Nalte sunt, frumoase sunt,Domnului Domn, Domn din cer!

Sus cu roşu acoperit,

Prin năuntru zugrăvite. Domnului Domn, Domn din cer!

Pe afară-s poleite,

Dar cu ce mi-s poleite?Domnului Domn, Domn din cer!

Cu de aur şi de-argint,

La papuci galbeni-mpletiţi, Domnului Domn, Domn din cer!

Pe la fini, pe la vecini,

Pe la fini te-am dăruit,Domnului Domn, Domn din cer!

Pe la fini, pe la vecini,

Pe la fraţi, pe la fârtaţi Domnului Domn, Domn din cer!

Pe la fraţi, pe la fârtaţi

Şi mă dor, Doamne mă dor Domnului Domn, Domn din cer!

Braţele şi palmele.

La papuci galbeni-mpletiţi, Domnului Domn, Domn din cer!

Pe la fini i-am dăruit,

Pe la fini, pe la vecini, Domnului Domn, Domn din cer!

Pe la fraţi, pe la fârtaţi,

Pe la fraţi, pe la fârtaţi Domnului Domn, Domn din cer!

Şi mă dor, Doamne mă dor

Palmele şi deştele,Domnului Domn, Domn din cer!

Mă sui Doamne la cer

Găsâi raiul de-ncuiat Domnului Domn, Domn din cer!

Şi-ncă raiul descuiat

Dar prin rai ce mai văzui? Domnului Domn, Domn di
n cer!

Văzui vin şi mese-ntinse,

Şi-ncă şi făclii aprinse, Domnului Domn, Domn din cer!

Şi-ncă şi pahare pline

Lângă-al meu e ca şi-al tău, Domnului Domn, Domn din cer!

Ca-aşa-i Bunul Dumnezeu,

Busuioc verde pe masă,Domnului Domn, Domn din cer!

Să-mi fi gazdă sănătoasă!

În toate aceste cazuri de la poartă, uşă în cazul blocurilor, sau la fereastră întreg grupul de colindători cânta la unison. Dacă gazda era mai săracă şi nu ieşea afară, colindătorii după ce-şi terminau cântecul se deplasau la casa vecină şi aşa mai departe. Gazdele care doreau să-i primească, şi aceştia erau în majoritatea cazurilor, ieşeau afară şi după ce grupul îşi termina cântecul îi poftea în casă la masă. După cuvenitele urări de bine, de o parte şi de alta a gazdei şi a musafirilor, grupul se împărţea, după o regulă dinainte stabilită, în două peuci (grupuleţe) şi îşi începeau repertoriul, o peucă cânta o strofă, apoi a doua peucă a doua strofă şi aşa până la finalul colindei. Repertoriul din casă se începea cu un cântec de masă:

Dinaintea acestor case

Di-naintea acestor case,Hoi lerui, Doamne!

Născutu m-am, crescut-am,

De-am trimis al doilea perii Hoi lerui, Doamne!

Din trupini întrupinaţi,

De zmicele sus la stele, Hoi lerui, Doamne!

De vârfuri mai sus la nori

Sub umbriţă-s patru pomi Hoi lerui, Doamne!

Frumoasă masa-i întinsă

Întinsă-i masă de mătase Hoi lerui, Doamne!

Cu ciucuri de boarbafir

Iar la masă cine şade, Hoi lerui, Doamne!

Iar la masă cine şade?

La întâiul colţ de masă Hoi lerui, Doamne!

Şade Bunul Dumnezeu!

La al doilea colţ de masă Hoi lerui, Doamne!

Şade Ioan, Sfântul Ioan,

Nănaşul lui Dumnezeu, Hoi lerui, Doamne!

Nănaşul lui Dumnezeu!

La al treilea colţ de masă Hoi lerui, Doamne!

Şade bătrânul Crăciun!

La al patrulea colţ de masă Hoi lerui, Doamne!

Şade gazda aceşti domni buni

Şi mi-şi bea şi mi-şi petrec Hoi lerui, Doamne!

Şi închină dintr-un pahar,

Dintr-un pahar galben de aur Hoi lerui, Doamne!

Ce mi-l ţin de oaspeţi buni,

Oaspeţi buni, oameni bătrâni Hoi lerui, Doamne!

Cum e Bunul Dumnezeu

Şi cu Ioan, Sfântul Ioan Hoi lerui, Doamne!

Nănaşul lui Dumnezeu

Şi cu bătrânul Crăciun. Hoi lerui, Doamne!

Şi cu gazda aceşti domni buni,

Sus în vestea lui Hristos, Hoi lerui, Doamne!

Să-mi fiţi domni buni sănătoşi!

După o scurtă pauză grupul colindă gazdele, soţul şi soţia, după ce în prealabil, în caz că nu le ştia numele mic, îi întreba cum se numesc:

Colindul gazdei

Face(nume soţie)de-o cetate Dragi domnele!

Şi n-o face cum se face

Şi-o zideşte împărăteşte Dragi domnele!

Cum ca ea nu mai este,

În mijlocul de cetate Dragi domnele!

Este-un brad mare minunat

Şi de poale cam lăsat Dragi domnele!

Iar de poala bradului,

Este-un leagăn de mătase Dragi domnele!

Iar în leagăn cine şade?

Şade Maria de ochi-şi negri Dragi domnele!

Ce coase şi dichiseşte

La marame împărăteşti Dragi domnele!

La gulere fraţilor,

La mâneci cumnatelor Dragi domnele!

La mâneci cumnatelor

Căci drumeţ pe drum că trece Dragi domnele!

În ochi negri el şi-o vede.

(nume soţ)vodă pe drum trece, Dragi domnele!

În ochi negri el şi-o vede.

Şi din gură că-i grăiră, Dragi domnele!

Vinde-mi mie a cetate

Cea cetate cea livadă Dragi domnele!

Că-ţi dau multă bogăţie

Că-ţi dau sate cum-cum sate Dragi domnele!

Şi moşii cu slobozi

Mie Doamne să nu-mi dai Dragi domnele!

Să nu-mi dai acelea toate

Mie Doamne să îmi dai Dragi domnele!

Cel voinic de-asar din poartă,

Ţinea poarta cu spatele, Dragi domnele!

Zidurile cu umerii

Şi zâmbrele cu sprâncene Dragi domnele!

Cum ca ia nu mai este

Unde sunt ei feţi frumoşi? Dragi domnele!

Ei să-mi fie sănătoşi!

Dacă la familia la care au ajuns stăpânul este slujitor al Domnului la biserică se cântă colindul de masă pentru preot:

Colea-n jos pe vale-n jos

Colea-n jos pe vale-n jos Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Pare-un soare că răsar.

Nu e soare răsărit Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Şi-i o dalbă mănăstire

Nouă uşi, nouă altare,Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Iar în ea cine slujea?

Slujeau nouă popi bătrâni,Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Şi-ncă şapte diaconici,

Şi-ncă cinci de grămătici. Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Şi-ncă cinci de grămătici.

Grăi cel popă bătrân,Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Către micul grămătic:

Ia tu mice grămăticeHoi ler hoi dai lerui Doamne!

Ia ciocanul într-o mână

Şi psaltirea în cea mânăHoi ler hoi dai lerui Doamne!

Şi te suie în clopotniţă

Şi începe de-a toca. Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Clopotele-a tărăgănara,

Să facem de-o mică slujbă. Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Mica slujbă cine-ascultă?

Ascultă, Maica Precistă,Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Cu fiiuţul ei din braţe

Maica plânge, fiul zice: Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

– Ce-ai tu Maică de tot plângi?

– Cum eu Maică să nu plângHoi ler hoi dai lerui Doamne!

Căci pe tin s-au lăudat

C-au să mi te răstignească,Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Şi-au să mi te tot muncească.

– Taci tu Maică nu mai plânge,Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Căci eu Maică m-oi lupta

Cu înaltul cerului Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Cu largul pământului.

Maică lacrimile tale, Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Grele sunt ca pietrele

Şi ard ca focurile Hoi ler hoi dai lerui Doamne!
Şi ard ca focurile.

Sus în vestea lui Hristos Hoi ler hoi dai lerui Doamne!

Să fiţi părinte sănătos!

Dacă respectiva gazdă are copii îi întreabă cum îi cheamă şi se cântă colindul de fată:

Pleacă(Nume fiică)la fântână

Ia(Nume)vadra-n cap Ceti, cetioară dragă!

Şi mi-s pleacă la fântână,

La fântâna din lucet Ceti, cetioară dragă!

Unde curge apa-ncet,

Apa-n vadră că lua, Ceti, cetioară dragă!

Şi-napoi că se-ntorcea

Cu pantofii tropăia, Ceti, cetioară dragă!

Cu fustiţa-n vânt trăgea.

Trei voinici o întâmpina, Ceti, cetioară dragă!

Trei voinici o întâmpina,

Primul ce-i lua măr din sân, Ceti, cetioară dragă!

Ea din greu îl blestema

– Putrezirea-i ca dânsul, Ceti, cetioară dragă!

Putrezirea-i ca dânsul.

Doilea ce-i lua inel din deşti, Ceti, cetioară dragă!

Ea din greu îl blestema:

– Petrece te-ai prin dânsul, Ceti, cetioară dragă!

Petrece te-ai prin dânsul,

Treilea c
e-i lua cununa: Ceti, cetioară dragă!

Ea din greu îl blestema

– Cununate-ai cu dânsa, Ceti, cetioară dragă!

Cununate-ai cu dânsa.

Unde-i(Nume)cea frumoasă, Ceti, cetioară dragă!

Ea să fie sănătoasă!

În cazul că gazda avea fată în casă le da colac de grâu şi grupul făcea urarea colacului de grâu.

Dacă gazda are şi fecior se cântă şi colindul de băiat:

Colindul băiatului gazdei

Sub aripa cerului,Florile dalbe!

Pare-un soare că răsare,

Nu e soare răsărit Florile dalbe!

Şi e (nume fiu)de-a călar,

Pe-un cal năzdrăvan Florile dalbe!

Şi-n mână c-un buzdugan.

Calul zboară şi nechează,Florile dalbe!

Bolta cerului brăzdează.

Se-ndreaptă spre casa lui, Florile dalbe!

Ca să cânte Domnului

Cântece de bucurieFlorile dalbe!

Şi de mare veselie.

C-azi e seara lui Ajun, Florile dalbe!

Mâine-i ziua lui Crăciun.

Grupuri de colindători, Florile dalbe!

Cântă noaptea până-n zori,

La case de gospodari, Florile dalbe!

La boieri şi fete mari.

La preoţii satului,Florile dalbe!

La marii oraşului.

Sus în vestea lui Hristos,Florile dalbe!

Să fiţi, domni buni, sănătoşi!

Dacă gazda este vânător, atunci grupul va cânta un colind special pentru acesta:

Cerbul Runcului

Cerbul runcului, fala câmpului, Lereru leru!

El pe unde-şi paşte, iarba se cunoaşte. Lereru leru!

Cine se aflară vânător vestit, Lereru leru!

Cerbul să-l săgete, cerbul să-l săgete. Lereru leru!

(Nume vânător)se aflară vânător vestit Lereru leru!

Cerbul să-l săgete, cerbul să-l săgete. Lereru leru!

Şi se mânecară, joi de dimineaţă, Lereru leru!

Joi de dimineaţă, pe rouă, pe ceaţă, Lereru leru!

Pe rouă, pe ceaţă, tot pe negureaţă, Lereru leru!

Cu crăcani în mâini, cu copoi de câini, Lereru leru!

Mai dinspre cu seară, pe câmp cu secară. Lereru leru!

Mai dinspre cu noapte prin grâne coapte, Lereru leru!

Mai dinspre ziori, prin grădini cu flori. Lereru leru!

Şi când ei sosiră dalba-i curmătură, Lereru leru!

Crăcani aşezară, copoi urma-i luară Lereru leru!

Cerbul că ieşiră dalba-i curmătură, Lereru leru!

(Nume vânător)-l săgetară,(Nume)-l săgetară. Lereru leru!

Cerbul că grăiară, cerbul că grăiară: Lereru leru!

– Săgeată mugeată, fire-ai blestemată! Lereru leru!

Tu de-ai fi pocnit, eu te-aş fi auzit Lereru leru!

Şi aş fi făcut două, trei sărite, Lereru leru!

Peste vârf de munte, peste vârf de plai Lereru leru!

Tot la deal, la deal, tot către Ardeal, Lereru leru!

Tot mai sus, mai sus, tot către apus, Lereru leru!

(Nume)cel frumos, fie sănătos!

Alte grupuri de colindători, la cererea gazdei, vor cânta Leul, tot un colind de vânătoare:

Leul

De când Leul plaiul ţineHoiler hai dalerui

Rău plaiul s-a înstrăinatHoiler hai dalerui

De baci şi de păcurariHoiler hai dalerui

Şi de dalbii cârciumariHoiler hai dalerui

Cine magii se adăflarăHoiler hai dalerui

Leul să mi-l săgetară Hoiler hai dalerui

(Nume vânător) magii se adăflară Hoiler hai dalerui

Leul să mi-l săgetarăHoiler hai dalerui

Iar la el ce îşi luară Hoiler hai dalerui

O tăbliţă pestricioarăHoiler hai dalerui

Plină cu săgeţi uşoareHoiler hai dalerui

Şi pe plai că-mi apucarăHoiler hai dalerui

Pe la baci la păcurari Hoiler hai dalerui

Pe la dalbii cârciumari Hoiler hai dalerui

Prin făgete, iezăre Hoiler hai dalerui

Prin brădete negureteHoiler hai dalerui

Pân la lacul iezărar Hoiler hai dalerui

Acolo dacă a ieşit Hoiler hai dalerui

Găsii leul adormit Hoiler hai dalerui

Nu ştia din ce-a murit Hoiler hai dalerui

Scoase atunci un şuieratHoiler hai dalerui

Leul că s-a deşteptat Hoiler hai dalerui

Şi din gură aşa a grăit Hoiler hai dalerui

Stai(Nume vânător)nu săgetarăHoiler hai dalerui

Că ţi-o da de surioară Hoiler hai dalerui

Turtureaua câmpuluiHoiler hai dalerui

Iubeaţa voinicului Hoiler hai dalerui

(Nume vânător)acestea n-ascultarăHoiler hai dalerui

Leul că mi-l săgetară Hoiler hai dalerui

Şi lui ca să-i fie fală Hoiler hai dalerui

Frumos capul i-l tăiarăHoiler hai dalerui

Şi în suliţă-l puneară Hoiler hai dalerui

Şi înapoi că se-ntorcearăHoiler hai dalerui

Prin brădete negurete Hoiler hai dalerui

Prin făgete iezărete Hoiler hai dalerui

Pe la baci la păcurari Hoiler hai dalerui

Pe la dalbii cârciumari Hoiler hai dalerui

Frumos dar că-şi adăflarăHoiler hai dalerui

Un cal galben ca şi-un graur Hoilerhai dalerui

Frâul galben de mătaseHoiler hai dalerui

Cum nu se mai adăflase Hoiler hai dalerui

Şaua-i galben poleită Hoiler hai dalerui

Cum nu s-a mai pomenitHoiler hai dalerui

Cu scărele în turnureleHoiler hai dalerui

Cum nu mai sunt ca ele Hoiler hai dalerui

Unde-i(Nume vânător)cel frumosHoilerhai dalerui

El să fie sănătos! Hoiler hai dalerui

Dacă componenţii grupului n-au obosit, iar gazdele sunt vesele şi primitoare, dar se arată darnică la bani, grupul mai cântă o colindă de masă pentru dânşii:

Ceşti domni buni se-nveselesc

Ceşti domni buni se-nveselesc Florile dalbe

De aşa case-npodobesc

De aşa casă, de aşa masăFlorile dalbe

Dar pe masă ce punea

Punea faţa de mătase Florile dalbe

Cu ciucuri de baiboafiri

Şi-un colac de grâu curatFlorile dalbe

Şi-o coastă de godinac

Şi cu o mână de florinţiFlorile dalbe

De florinţi de bani mărunţi

Jos la masă se aşezară Florile dalbe

Şi-ncepură a colinda

Cu cântecele din străbuniFlorile dalbe

Ce slăvesc pe Fiul blând

Cel trimis de Tatăl Său Florile dalbe

Să ne ferească de rău

Dumnezeu adevărat Florile dalbe

Soare raze-a luminat

Sus în vestea lui HristosFlorile dalbe

Să fiţi domni buni sănătoşi!

La final colindătorii se ridică şi
după urările de bine cântă colindul de rămas bun:

Cea gazdă frumoasă

Rămâi gazdă sănătoasă!(bis)

Şi astfel trupa de colindători parcurge întreaga localitate de la un capăt la altul până în zori, de multe ori prinzându-i chiar ziua de Crăciun pe la porţile gospodarilor….

(Fragment din volumul în lucru „LOTRII ÎN PRAG DE SĂRBĂTORI. Colindele sunt prezentate aşa cum le-am primit fără nicio intervenţie. Lucrarea va cuprinde întregul ritual al sărbătorilor de iarnă – continui să culeg date – cu: steaua, craii, capra, buhaii, pluguşorul, sorcova etc şi se va încheia cu obiceiul Iordanului)

 Autor: ION NĂLBITORU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s