Poezii închinate lui Iisus Christos din vol. Lumina de pe Munte


TU EŞTI IZVORUL

Domnului Iisus Hristos

Tu eşti izvorul ce m-adapă

când apă n-am să-mi curgă-n suflet

Tu eşti puterea ce mă-mpacă

şi mă dezmiardă cu-al său cuget

Imensitatea -Ţi este-n fire –

Tu eşti Pământul, eşti şi Cerul

Mă pierd în sufletul Tău pur

să mă prefaci din temelie:

eu scândura şi Tu, Dulgherul.

CA O ADIERE DE VÂNT

Domnului Iisus Hristos

Ca o adiere de vânt

mă-ncearcă dorul

ca o durere uitată demult

dar cu nerăbdare Te sorb

când Te simt în aerul

înmiresmat la trecerea Ta

şi-mi ţin respiraţia câteva clipe

să nu adorm

În Tine Cerurile toate se rânduiesc

şi tot la altă cotitură eu Te găsesc

Mă grăbesc în mine

alergându-mă în ritmul inimii

tot în spirală să Te ajung

O spirală mereu mai îngustă

mereu mai aproape de vârf

să devin râu, să pot să curg

Doar o dată în Ochii Tăi nevăzuţi

să privesc

şi lumile se-ntorc în punct

se isprăvesc

Micul devine mare

şi marele devine mic

ca-ntr-un caleidoscop ascuns

în zaţul de cafea dintr-un ibric

Cum poate fi măreţia firească

şi umilinţa, măreaţă

numai Tu ştii

dar totul în jur

de Tine-mi vorbeşte

şi mă învaţă să mă smeresc

Te văd ascuns în ochii blânzi

ai fiinţelor nevorbitoare

şi simt cum cresc.

TU DUPĂ FIREA TA, MĂ VREI

Domnului Iisus Christos

Tu baţi la poarta sufletului meu

Tu baţi mereu, Tu baţi mereu

Tu după firea Ta mă vrei

cu Tine-n Cer să fiu şi eu

Ca pasărea Tu vrei să fiu

de grija vieţii să nu ştiu

În mine eu să pot să zbor

aşa uşor, aşa uşor

În mine eu să Te-ntâlnesc

ca să plutesc, ca să plutesc

şi ca o pasăre în zbor

cu Tine să mă contopesc

cuprinsă toată de fior.

TU EŞTI UN CÂNTEC

Domnului Iisus Christos

Tu eşti un cântec ce se naşte-n Cer

şi creşte pe Pământ în trup de semeni

Tu eşti Acel ce cu nimeni nu semeni

deşi tot Tu le semeni tuturor

Tu eşti o melodie-n al meu suflet

o muzică ce mă transmută-n Cer

armonizând contrariile din mine:

să fiu şi cer şi trup, ca să nu pier.

RUGĂCIUNE

Dă-mi, Doamne,-n suflare

Duh Sfânt

ca o adiere uşoară de vânt

Pe nesimţite să mă pătrundă

până la sânge,

până la os,

inima-n piept

să-mi salte rotundă,

să-mi bată sfios

ca o fecioară

neştiutoare şi tresărind

înainte de nuntă,

căci doară Mire în miez de noapte

mi-e chiar Christos.

M-A VIZITAT ÎN NOAPTEA ASTA CHRIST

M-a vizitat în noaptea asta Christ

şi har mi-a dat –

să pot să Îl descriu

cum vine:

când mai vesel

când mai trist,

după cum inima-L primeşte:

mort sau viu

M-a vizitat în noaptea asta Christ

şi L-am lăsat să scrie-n locul meu –

eu sunt doar scrib, El este Dumnezeu,

ce eu aştern, El îmi presară-n suflet

să fie scrisul meu vrăjitul sipet,

năstrapa nevăzută ce se cerne

ca spre evlavie să ne îndemne –

să fim toţi temple luminoase, -aprinse,

prea bucuroase suflete, nu-nvinse.

DOAMNE, TU EŞTI POEMUL MEU NESCRIS

Doamne, Tu eşti poemul meu nescris

în care eu mă pot ascunde –

viaţa s-o văd ca pe un vis,

să Te găsesc plutind pe unde

Tu eşti aleanul ce-l găsesc

când genele îmi sunt umbrite,

nicio lumină nu găsesc –

zile cu ură înnegrite

În Tine pot să mă scufund

ca-ntr-un abis plin cu iubire:

cu cât cobor mai în afund,

cu-atât Te-aştept mai cu grăbire.

VIS

Pentru veşnicie, poartă nezăvorâtă,

uşă prin care să intri

să pot să-Ţi fiu,

vatră în care scânteia Ta

devine flacără,

foc nevăzut

care se-nalţă întors

fără să ardă,

cumpănă între Pământ şi Cer

având drept trunchi , Arborele Vieţii

în care sălăşluieşte Spiritul Tău –

liniştea s-o pot simţi,pacea sfântă

care nunteşte Pământul cu Cerul.

VIS

Să mă trezesc din somn

la început de lume,

lucrurilor din jur

să ştiu să le pun nume

Cuvinte de lumină

să stea înscrise-n piatră,

să pot să aflu astfel

pământul ce mi-e vatră

Şi soarele de sus

să-mi lumineze-n creştet

gândul ce-l am de spus,

chipul să nu-l am veşted

Să am credinţă-n mine

cum n-am avut vreodată,

să pot trece ca Moise

prin marea despicată

Ca Eva să iubesc

cele ce nu cuvântă,

să simt iubirea-n piept

din plin cum se avântă

Prin mâna mea să treacă

pornire de fior

când le ating pe creştet,

să-mi crească-n suflet dor

Un dor de Tine, Doamne,

când Îţi cobori Duh Sfânt

pe ierburi şi pe poame,

pe oameni şi pământ.

 Autor: Olga Alexandra Diaconu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s