Pe geana iernii cu ninsoare


În întunericul din ierni

cu stele stinse sau ascunse

tu sfarâmi timpul şi îl cerni

pe tâmplele-mi care sunt ninse.

Îmi viscoleşti prin amintiri,

ca vântul prin coclauri,

strecori doar umbre în priviri,

sărutu-ţi e… din aburi.

Şoptirea-ţi e rece ca gheaţa,

troiene ne despart,

ce dragă-mi este dimineaţa

ce-ntodeauna îmi dă start.

Mai trece-o zi, şi încă alta

cerşesc şi iernii un răgaz,

dar timpul îşi scurtează halta,

mereu îmi face în necaz.

Cum fulgi în zborul lor firesc

scâncesc când trupu-mi biciuiesc,

topindu-se îmi amintesc,

că încă-s vie şi… trăiesc.

Pe geana iernii cu ninsoare

cu pana gândului compun,

destinului îi scriu scrisoare,

nu-ngenunchez, nu mă supun.

 Autor: Maria Calinescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s