Pe drumul ăsta…


Pe drumul ăsta…

Pe drumul ăsta de-nserare plin
Pe care stelele cântă corinde
Moş Niculaie cel cu sacul plin
Tot satul-cu privirea- îl cuprinde

În case toţi pantofii stau la rând
Pe ici şi colo câte-o sandăluţă

Mai sunt şi doi cipici din ochi plângând
La casa cea bătrână sărăcuţă

Trec orele pe case lunecând
O lună spartă arde-acum în tindă
În vatră focul fumegă plăpând
Privindu-şi strălucirea în oglindă

Cu paşii furişaţi Moşul soseşte
Din sacul lui cadourile sar
Ninsoarea parcă versuri buchiseşte
Şi tremură uitată-n calendar

Acuma toţi pantofii sunt mai graşi
De-atâtea lucruri strălucind mirate
Şi mie Moşule te rog să-mi laşi
Buchetul ei de flori înmiresmate

Să îi împingi tăcerile pe uşă
Eu să-i desfac al panglicilor dar
Prea minunat de vraja care-i pusă
În ochii şi în zâmbetul hoinar

Să o iubesc cu toată disperarea
În noaptea ce ne-mbrăţişează cast
Când eu îi caut albă cheutoarea
Ea stând cuminte-n patul dublu vast.

 Autor: vanghele ion

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s