părintele meu – jurnal –


tatăl meu nu era niciodată nerăbdător
mereu spunea
să ajungem
acolo
era prezent pentru ce-mi era neclar
şi întotdeauna avea un zâmbet
de prea plin sau de neputinţă
Mihăiţă
toate au un rost
până şi nerostul pe care-l descoperi
se-mparte la toţi
rostiţii şi nerostiţii
nu rămâne nimic în plus sau minus
doar eu azi mă-ncumet să întreb
oare a fost cu adevărat
sau doar îmi închipui
perfecţiunea iubirii lui

 Autor: Mihaela Popa

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s