Parcă mai ştiu ce sunt, ori măr, ori vierme?!


Priveam cum se înălţa în picioare

Şarpele, s-ajungă pân’la floare;

Cu limbă despicată de aspidă

Punea cai verzi în poama aguridă

Să iasă viermi făloşi, pestriţi la maţe,

Deschişi la şliţuri şi cu păr pe moaţe.

Cu iz de răzbunări crescute-n faşă

La nunţi prin ceruri, carnea pătimşă

Cu sânge nobil închegat în brânză

Îmi arunca un valătuc de pânză

Pe ochi cârpiţi, răpiţi de joc perenic

Şi-un fruct cu vierme suspinând elenic.

Despotice chemări prin munţi dosite

Sub cai ieşind afară din copite

Pe cap, sub zid, mi-au pus îmbelciugată

Săgeata unui ochi lucid de tată

Din care ,hâd, un vierme fără haz

Mi se scurgea-n umoare pe obraz.

Aşa mi-a fost, să n-am o fructă sacră

Şi fără viermi schiroşi în pulpa macră.

 Autor: nicolae vaduva

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s