Odă omului


Din lut tu fost-ai plămădit, suflu de viaţă ai primit,

De Domnul fost-ai hărăzit, stăpân nemijlocit

Pe tot ce mişcă pe pământ, însă sfârşeşti într-un mormânt,

Corpul ţi-e acoperământ, sufletului – jurământ.

Eşti mic, însă un uriaş, succesului îi eşti părtaş,

În Univers aşa făptaş – doar Domnul îţi e „naş”!

Inteligent şi versatil, poţi fi şi slugă şi vechil,

Şi dansatorul cel agil, sau cerşetor debil.

Soldat sau pacifist convins, escaladezi şi vârful nins,

Şi Cosmosul cel necuprins şi-oceanul l-ai învins.

Poţi fi prieten credincios, dar şi duşman periculos,

În dragoste năbădăios, „Don – Juan” meticulos.

Eşti împărat, dar trecător, c’-o moarte şi tu eşti dator,

Ca orice simplu muritor, pe stradă trecător.

E-atât de scurtă viaţa ta, trăieşte-o şi nu ezita,

Iar tot ce faci nu regreta – asta-i menirea ta.

De-aceea omule-ţi dedic, aceste versuri şi ridic

În cinstea ta (ce pot să zic!), un „suc” de alambic !

 Autor: Nelu Preda

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s