O CULTURĂ A INFRACŢIONALITĂŢII (2), autor Corneliu LEU


Corneliu LEU

O CULTURĂ A INFRACŢIONALITĂŢII (2)

Cultivarea infracţiunii în proporţii de masă, de la categoriile interlope la rafinaţi intelectuali cu studii politice şi de apărare, de la funcţionari umili dar veroşi, până la înalţi demnitari, de la pungaşii de meserie la cei care ar trebui să-i judece şi să-i reeduce, reprezintă ceea ce nu ne permitem a numi „spiritualitate naţională”, cu toate că n-am greşi dacă am face-o. Pentru că, în privinţa acoperirii ca arie, acesta e domeniul atacat sau convertit: cel al spiritualităţii întoarse pe dos, până când capătă sens distructiv şi amoral. O spiritualitate virusată până la a se contrazice şi a deveni un cult al păcatului. Aşa că, spre a nu păcătui şi noi, o numim o „cultură a infracţionalităţii dezvoltată cu rea intenţie la plan naţional şi cultivată în plus prin interese de afară„. Pentru că este şi asta o cultură, de vreme ce ocupă preocupările şi activităţile unui important tronson din societate, lărgindu-se mereu şi trnsmiţîndu-se altora, definindu-şi tot mai clar cutumele în relaţiile dintre persoane sau comunităţi, sau dintre comunitate şi persoane. Şi chiar transmiţându-se: în familie, în legăturile interumane, în psihologia străzii ca şi a guvernării, în practicile partidelor politice, în modul cum se dezvoltă societatea şi în direcţiile pe care ea se aşează. Mă refer la trei esenţiale nuclee sociale, familia, obştea, întrunirea partinică.

Lăsând la o parte şcoala, a cărei suferinţă a pus de mult eticheta de iresponsabilitate asupra politicienilor care i-au jignit administrarea preocupându-i mai mult îngrădirea orelor de religie decât comercializarea diplomelor şi decăderea examinatorilor în şpagă, după imaginea actuală a unui partid pe care am prezentat-o spre argumentare în articolul trecut, aduc exemple în legătură cu alte două nuclee sociale de temelie pentru cadrul formativ şi educaţional care determină cultura specifică unei societăţi: obştea şi familia.

În ceea ce priveşte modul obştesc în care se impun datele unei anumite culturi şi direcţionările pe care le capătă acestea, aş aminti ca simbolic un fapt petrecut acum câţiva ani la nivelul unui judeţ în care astăzi infracţionalitatea a ajuns să ducă după gratii vîrfurile cele mai reprezentative. Ne amintim cu toţii de o răfuială mafiotă de cea mai joasă speţă, cu plătirea unui ucigaş profesionist şi încrengături la poliţia judeţeană, al cărei comandant dovedindu-se implicat, a scos la iveală legătura şi cu alte reţele, dintre care una de cămătari veroşi, care rulau chiar banii lui, strânşi din leafa de comandant judeţean de poliţie, de vreme ce se declara cinstit. Riposta i-a fost vehementă când gazetarii l-au întrebat dacă se cădea să facă un asemenea lucru, raţionamentul lui bazându-se exact pe logica unui nivel moral vecin cu infracţionalitatea: Fiecare avem voie să ne investim veniturile în ceea ce rentează, aşa că el, nu numai că nu a făcut nici un rău, ci doar acelaşi lucru pe care-l fac, cel puţin în acel judeţ, toţi cei cu lefuri mari – şi subliniind: procurori, judecători, etc… Era vorba exact despre cei cărora guvernul Boc, dorind să mai ciupească ceva, le categorisise salariile drept nesimţite. Deci grangurul de poliţie nu făcea decât să confirme aceasta, demonstrând cu surplusul pe care ei, stălpii societăţii din acel judeţ ca şi din altele, îl au la dispoziţie pentru afaceri. Că şi-au ales dintre toate afacerile din lume cea cu cămătăria, asta nu e treaba altcuiva; în materie de investiţii fiecare face ce vrea – îşi etala el cunoştinţele de economie de piaţă şi democraţie a liberului schimb, în vreme ce noi ne aminteam cum, într-un alt judeţ, procurorul şef investise în magazinele din incinta puşcăriilor, unde clienţii erau cei pe care îi condamnase: Ce, spune Legea unde anume să faci vânzări?

Chiar aşa şi începe cultura infracţionalităţii, în acest mod care o agravează sub aspect intelectual: Studiezi mai întâi modul formal în care o poţi eluda, formezi apoi legiuitori care fac legi cu portiţe ce nici nu mai trebuie eludate şi, până la urmă, modelul social infracţional triumfând, ajungi la cultura specifică infracţionalităţii. Ca să nu ne ascundem după deget, faptul s-a petrecut acum câţiva ani la Piatra Neamţ unde, pe fondul mult mai sever al răfuielilor mafiote cu ucigaşi plătiţi, comandantul poliţiei dădea o asemenea interpretare morală unui act penal cel puţin discutabil, argumentând prin răspândirea lui la nivelul grangurilor, a aparatului de justiţie şi a celui de ordine. Iar astăzi, iată că, provenind exact din acest mediu, se află în anchetă pentru bănuieli mai grave însuşi celebrul primar al municipiului. Iar de la el pornesc încrengături politice superioare, conducând spre miniştri din mai multe guverne şi spre lideri de partid. Pornind de la un judeţ, se deschide astfel o falie transversală în care se văd atât stratificări ale corupţiei la toate nivelurile, cât şi modul cum, între aceste straturi, ca-ntr-oosmoză, se asigură o permanentă transmitere de experienţă şi încurajare, ceea ce configurează modul de structurare şi amplificare a unei anumite culturi: O serie de explicaţii şi de cutume sociale care devin predominante, o serie de practici infracţionale care se generalizează şi – de ce n-am folosi calificativul real?! – o serie de năravuri abjecte care definesc dezlipirea de moralitate pe direcţia tot mai sigură a îngropării ei. Este asta o dovadă de dezvoltare – şi nu într-un laborator-pilot, ci în plin câmp social cu front de atac larg – a unei culturi infracţionale care ameninţă să devină specificul societăţii noastre.

La care, mă întreb cu groază: Oare chiar vor avea unii dintre noi inconştienţa să o lase a se consolida, în ciuda semnalului de nemulţumire populară, care aş vrea să cred că a fost votul de la 16 noiembrie?!! (va urma)

 Autor: Emanuel Pope

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s