O carte premiată sub şocul „sperieturii cu termeni greceşti”


O carte premiată sub şocul „sperieturii cu termeni greceşti”

autor

Isabela Vasiliu-Scraba

Motto: „Regimul comunist a pus în funcţiune întregul arsenal de constrângere fizică şi spirituală pentru a înăbuşi aspiraţia elementară a omului de a-şi afirma personalitatea, de a fi el însuşi, în marea competiţie a competenţeor şi valorilor în societate” (Şerban Papacostea, Crima regimului comunist).

Constantin Noica era înregistrat de Securitate spunând că tinerii comunişti care-l frecventează citesc Platon si găsesc materialism marxist în filozoful grec (Noica în arhiva Securităţii, vol. I, Ed. MNLR; Bucureşti, 2009, p.101), ceea ce era tocmai pe placul cenzorilor comunişti (gen Ion Ianoşi cu liceul său pe puncte şcolit apoi în URSS, vezi vol. Estetică si „moralitate”, Ed. Crater, Bucureşti, 1998, p. 524). Poliţia gândirii determina publicarea „insipidelor comentarii şi note făcute de oameni ce nu aveau pregătirea filozofică necesară pentru a-l înţelege pe Platon” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre viaţa şi opera lui Noica, în rev. „Viaţa Românească”, Bucureşti, Anul XCIV, iulie 1999, Nr. 7, pp. 6-9, sau https://fr.scribd.com/doc/191637785/IsabelaVScrabaNoicaViataOpera ). Tinereţea comentatorilor care s-au crezut mari specialişti în Platon doar pentru că fuseseră preferaţi de ideologii cu putere de decizie a prelungit si după căderea comunismului folosirea în mediul universitar a Platon-ului editat în comunism, chiar când prin librării şi anticariate începuseră să apară si traducerile dialogurilor platonice făcute în interbelic de eminentul elenist Stefan Bezdechi (19 dialoguri), sau de Cezar Papacostea, de Vasile Bichigean, Vasile Grecu si de alţii (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici şi mari ai culturii noastre la 25 de ani de la moarte, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-25aniNoica4.htm ).

La vremea lui Noica era obturată în schimb publicarea comentariilor platonice redactate de filozoful „de modă veche”, din Şcoala trăiristă a faimosului profesor de metafizică Nae Ionescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi: Petre Ţuţea, Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu şi Vasile Băncilă, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, volum bilingv român-englez, precum şi Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu în unica şi în dubla ei înfăţişare, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, on-line https://fr.scribd.com/doc/132110995/IsabelaVasiliuScrabaNaeMetafizica ). Torpilarea publicării gândirii filozofului retras la Păltiniş în seria de Opere platonice (vol. I-VII) pe care el însuşi o iniţiase (şi o susţinea) apare trecută într-unul din multele dosare de urmărire a lui Constantin Noica, văzute probabil şi de G. Liiceanu „discipolul lui Henry Wald” (apud. Noica, 1975), discipol căruia Securitatea îi era atât de binevoitoare încât i-a dat voie în 1987 să preia cu o maşină arhiva lui Noica rămasă în camera de la Păltiniş (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Camera 13 a vilei Noica de la Păltiniş, pe hârtie în rev. „Discobolul”, Alba Iulia, Anul 13, Nr. 151-152-153, iul.-aug.-sept. 2010, pp. 256 – 260, on-line http://www.isabelavs.go.ro/Articole/inculturaPaltinis6.htm ) după înmormântarea filozofului.

Poate mai mult datorită avantajării sale de către Ministerul de interne printr-un „tratament de excepţie”, cum observa însuşi Noica (vezi vol.: Noica si Securiatea II, 2010, p.88, p.89, p.94), decât unei memorii capabilă să înregistreze şi să redea fără greş cele auzite, Liiceanu citează următoarele idei spuse de Noica vineri 28 sept. 1979: „Heidegger, cu un cuvânt grec, luminează în mod esenţial câte o problemă pe care apoi o părăseşte. Invocarea cuvântului grec a devenit aproape o metodă în sine, care uneori frizează maniacul” (Noica citat în Jurnalul de la Păltiniş, C.R., 1983, p.91). Din păcate Dosarul 2172 de la Securitatea din Sibiu cu cele 7 volume arse, din care doar 5 microfilmate nu a fost dat publicităţii spre a se putea verifica după înregistrările din camera „microfonizată” a lui Noica fidelitatea memoriei lui Liiceanu care a citat în Jurnalul de la Păltiniş lungi pledoarii noiciene, având ades 2600 de caractere, ajungând însă si la redarea din memorie a unui text de 3500 de caractere. Lungimi asemănătoare aveau articolele publicate în „Cuvântul” de Nae Ionescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, „Tăcerea descriptivă” a filozofului Nae Ionescu, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XIII, 16-31 ian. 2014, pp.15-17, on-line https://fr.scribd.com/doc/231679775/IsabelaVasiliuScrabaNaeIonescuTacerea ). O lungime de cca 2600 de caractere are, de pildă, textul Sectanţii (Nae Ionescu, Roza vânturilor, 1990, pp. 5-7). Ceva peste 3500 de caractere numără articolul „… Si s-a făcut om” (op. cit., pp. 47-50) unde Nae Ionescu observă un lucru care i-a scăpat lui Andrei Pleşu, un „cronicar plastic” (apud. Noica), când pasionat pentru scurtă vreme de sanscrită, când de angelologie. Durata ultimei pasiuni a fost scurtă datorită portofoliilor ministeriale, dar suficientă pentru Ciomoş (fost bursieri de-al său) dispus să exagereze urmele trecătoarei sale pasiuni post-decembriste. Nae Ionescu, iniţiatorul primei (si singurei) Scoli filozofice româneşti, scria că „înger şi om se mişcă pe linii deosebite” (Nae Ionescu, „… Si s-a făcut om”). Faimosul profesor de metafizică mai observa că în „ierarhia adevărată – de la întruparea lui Hristos- omul e deasupra îngerilor” şi că, după Sf. Pavel, „omul va ţine scaun de judecată pentru îngeri” (Nae Ionescu, op. cit.).

Devenită frecventă chiar după abandonarea retraducerii dialogurilor platonice pe fundal de ideologie comunistă, Alexandru Paleologu observa, ceva mai târziu decât Noica, „fandoseala” citării de cuvinte greceşti care nu deschid către nici o problemă (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Faima d-lui A. Paleologu, în „România liberă”, 7 aug. 2001, p.8 https://fr.scribd.com/doc/223371402/IsabelaVasiliuScrabaFaimaPaleologu ). Acestei manii el criticul literar îi subliniază ridicolul, desemnând-o drept „gargariseală şi sperietură cu termeni greceşti”.

Dovada succesului de care s-a bucurat o asemenea manie o oferă şi „Argumentul” (care ar fi fost să fie despre Kant) scris de Virgil Ciomoş drept prefaţă la Conştiinţă şi schimbare în CRITICA RATIUNII PURE, unde găsim termeni precum ontico-ontologic, irenic, gigantomahie şi soteriologie escatologică: „Soteriologia escatologică a fiinţei – dimpreună cu gigantomahia ei subterană (multimilenară pentru că obsesională) – a făcut treptat loc unei simple igiene cotidiene a fiinţării – pe cât de meschină (în aparenţa ei „irenică”) pe atât de obstinată (şi, prin urmare, de violentă)” (V. Ciomoş). In continuare clujanul îl invocă pe Nietzsche, asezonat cu ideea corectitudinii politice, a democraţiei, a lui Hegel cu „atât de preţuita antiteză”, după care scrie în paranteză: „(Nici un cuvânt, evident, despre consecinţele psihotice – mai precis schizofrenice – ale compulsiunii provocate de un Celălalt insuficient simbolizat şi, în consecinţă, pur şi simplu „anexat” prin una şi aceeaşi violenţă, ne-simbolică)” (Virgil Ciomoş, Argument, p.11). Cu Critica Raţiunii Pur
e
înaintea ochilor, el a meditat în prefaţa Perspectivei sale arhitectonice asupra kantianismului şi la pozele de pe paşaport care, asemenea amprentelor digitale, deşi situate „marginal, la suprafaţa corpului nostru… exprimă în modul cel mai adecvat interioritatea, şi în consecinţă, identitatea persoanei noastre (…) căci nu există, practic, un interior ontico-ontologic” (V. Ciomoş, Conştiinţă şi schimbare în CRITICA RATIUNII PURE, o perspectivă arhitectonică asupra kantianismului, Ed. Humanitas, 2006, Argument, p. 24).

Sorin Lavric şi-a invitat studenţii să-l asculte pe universitarul clujan prezentându-şi scrierea inspirată de Kant pentru ca apoi să-i citeze negreşit cartea din 2006 pe a cărei copertă editorul a lăţit sus cuvântul „ACADEMICA”, scris foarte mare şi colorat verzuliu pe un fond gri. Din bibliografia volumului tinerii au putut trage concluzia că nu trebuie să publice prin reviste străine, includerea în două volume colective a două texte, unul în 2000, altul în 2003 fiind arhisuficente pentru palmaresul unui autor a cărui primă carte a fost premiată de Academia Română. În plus, cartea prezentată pe 28 februarie 2007 la Casa Lovinescu din Bucureşti a putut deveni pentru oricare dintre studenţii prezenţi un bun prilej de a urma cel mai ilustru exemplu post-comunist de „gargariseală”. Căci iată ce scrie Virgil Ciomoş după citirea Topicii transcendentale: „dacă retroiectarea simplei apariţii nu are alt rol decât acela de a delimita cumva lacuna dintre două apariţii – definite prin chiasmă, si anume, ca tot atâtea… dispariţii – urmează că singura fenomenologie autentică – proprie retroiectării – revine la o fenomenologie a vidului (inaparent)” (vezi V. Ciomoş, op. cit., p. 151, precum şi Isabela Vasiliu-Scraba, Topica transcendentală din perspectiva arheologiei gândirii kantiene, precum şi L’Echafaudage dans l’edifice de la TOPIQUE TRANSCENDENTALE, în vol. Inefabila metafizică, 1993, pp. 87-96 si pp. 206-224, on-line https://fr.scribd.com/doc/153127443/IsabelaVasiliuScrabaInefabilaMetafizica ) .

Încă din 1978, în Jurnalul ploilor (Revista Scriitorilor Români, Muenchen) poetul Horia Stamatu exprimase plastic deşertul cultural pe care-l crează înşiruirile de vorbe: „Ploile de cuvinte/ inundă lumea / unde e seceta mai mare/ dar pe cât cad / pe-atât usucă mai mult” ( fragment pe care l-am citat şi la sfârsitul conferinţei de la Bacău din sept. 2012 http://www.youtube.com/watch?v=we8dUIgk2ck&list=UUgcn_JXm6-ZMTeCidkHY0hQ )

Cât priveşte premierea lui Virgil Ciomoş, nu credem să fi existat în paisprezece ani de zile cineva care să parcurgă de la cap la coadă multele pagini ale volumului său din 2000 intitulat Timp si eternitate, carte premiată de Academie când Pleşu era ministru de externe, probabil întrucât reprezentase în 1998 doctoratul în filozofie a lui Virgil Ciomoş condus de doctorul în istoria artei Andrei Pleşu. Mai ales întrucât volumul oferea încă din 2000 o ilustrare perfectă a vivacităţii modei „gargariselii şi sperieturii cu termeni greceşti”, al cărui efect era sporit de formalizarea cu ajutorul rapoartelor şi proporţiilor stabilite între termeni din greaca veche.

În opinia doctorandului ce şi-a ales un istoric de artă să-i conducă teza sa „filozofică”, Platon ar pune laolaltă, triadic şi sinoptic, timpul, imaginea şi eternitatea ca să-i iasă o altă triadă cu care, prin magie pură, prima triadă devine oarecum echivalentă: timpul, universul şi eternitatea, care şi ea ar apărea din echivalenţa magică a patru termeni suprapuşi în forma a două fracţii: model/univers=eternitate/timp. In Timp si eternitate (2000), egalitatea cuvintelor suprapuse în forma celor două fracţii se stabileşte între termenii greceşti, să nu se rateze „sperietura” cititorului, dar am preferat să-i dăm (totuşi) în traducere. De remarcat ar fi că asemenea stupidităţi (şi altele de acelaşi calibru) apar puse pe seama filozofului grec.

Partea cea mai ridicolă a cărţii o reprezintă (fără doar şi poate) cele 232 de echivalări magice înşiruite sinoptic în Lista echivalenţelor terminologice a cuvintelor greceşti, pp. 371-381. După autorul care a abuzat de moda „gargariselii şi sperieturii cu termeni greceşti”, la Platon copia (imaginea) unui model indestructibil (de pildă, „eternitatea”), ar fi şi ea „eternă” . Să bănuim în spatele acestei echivalări gândirea magică a primitivilor prin care copia nu se diferenţiază de model, între cele două existând, ca să zicem aşa, un fluid magic?

Lucian Blaga scrisese într-una din cărţile sale de o uimitoare profunzime că în cosmologia platonică modelul şi copia nu sînt legate printr-o reciprocitate magică, aşa că modelul rămâne model etern în cer iar copia rămâne trecătoare pe pământ. Virgil Ciomoş citează la un moment dat din Timeu (37), şi crede că Platon ar fi gândit că timpul este „această imagine eternă care se mişcă potrivit numărului” (Timp si eternitate, Ed. Paideia, Bucureşti, 2000, p. 79). Pe asemenea „scurtătură” ajunge Virgil Ciomoş la „timpul” pe care ţine să-l boteze, în mod original, „iconic”, echivalat (pe bătătorita cale a reciprocităţii magice), cu eternitatea nemişcată. Pentru cine mai ştie ceva filozofie, nivelul distorsionării gândirii platonice poate (el singur) să dea măsura neştiinţei autorului cu privire la filosoful grec, despre care mai scrie (pe calapodul „ultimului” Marx) că „ultimul” Platon ar fi preconizat două principii: Unul şi Perechea Mare-Mic. Marele şi Micul, pasă-mi-te, l-ar susţine pe u2018Unu’ să nu cadă din vârful ierarhiei existenţelor, întrucât principii cot la cot cu u2018Unul’ nu pot fi (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mistica Platonică a participării la divina lume a Ideilor, Ed. Star Tipp, Slobozia, 1999, sau https://fr.scribd.com/doc/153749198/IsabelaVasiliuScrabaPlatonMistic ).

Stilul gongoric şi rigiditatea gândirii folosind simboluri matematice si cuvinte prescurtate în fraze complicate inutil spre a exprima idei simpluţe, sau chiar o lipsă totală de idei, ca şi aglomerarea de conspecte referitoare la interpretările date câtorva rânduri din Fizica lui Aristotel, împiedică plasarea volumului Timp şi eternitate (Ed. Paideia, Bucureşti, 2000) printre cărţile de erudiţie, „mai plăcut de scris decât de citit” (apud. Hegel).

Fără a mă contrazice când i-am spus că teza lui Ciomoş intitulată Timp şi eternitate este de necitit si că e puţin probabil să fi fost citită din scoarţă în scoarţă de ministrul conducător al doctoratului sau de cei care au alcătuit referatele favorabile necesare susţinerii, cu multă diplomaţie, Mihai Şora taxase cartea (la un an sau doi după apariţia sa) drept prea „tehnică”, ceea ce ar face-o greu de citit. Nici studentul (sau absolventul de filozofie C. Ciocan) dispus că recenzeze volumul lui Virgil Ciomoş în vreo treizeci de pagini (la fel de confuze ca si materialul de recenzat) nu a lasat impresia că a parcurs din carte mai mult decât a încropit cu dificultate în excesiv de amabila sa prezentare publicată într-o revistă coordonată chiar de profesorul său Virgil Ciomoş.

De la teza de doctorat prea „tehnică” spre a putea fi citită în întregime de un filozof de talia lui Mihai Şora, Ciomoş a mai produs cateva volume masive, fără să-şi imagineze că multul, scris din obligatie profesională (sau doar de dragul de a fi aşternut pe hârtie) nu se citeşte, nici măcar din admiraţie pentru alte activităţi ale autorului cel prolific. Noica observase că la judecata de apoi,
când trebuie să dai socoteală de cele făcute în timpul vieţii, hărnicia culturală manifestată prin numărul de cărţi publicate nu cântăreşte prea mult. Fiindcă atunci „trebuie să spui ce ai scris în ele” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himera „Şcolii de la Păltiniş”, ironizată de Noica, pe hârtie în rev. Acolada, Satu Mare, nr.2 (65), febr. 2013, p.16 si p.22 , sau http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera1ScoalaPaltinis9.htm ).

Acum câteva secole, lui Kant i-a fost reproşată inventarea acelei „conştiinţe în genere”, întrucât se îndepărta prea tare de conştiinţa individuală. Acum, prin puterea de sugestie a mass-mediei care-i face pe mulţi să aplaude fără să ştie nici ei de ce aplaudă o carte sau alta, s-ar putea spune că nu mai există decât ceva de genul „conştiinţei în genere”. Sau, mai degrabă, ceea ce Vintilă Horia numea „spiritul timpului care îndeamnă la somn si la lenea gândirii”.

Cuvinte cheie: „Gargariseala cu termeni greceşti”, Platon, Noica, Alexandru Paleologu, Isabela Vasiliu-Scraba, Kant.

REPERE BIBLIOGRAFICE

  1. Isabela Vasiliu-Scraba, Filozofie acroamatică la Platon, Ed. Star Tipp, Slobozia 1997, on-line https://fr.scribd.com/doc/134722762/IsabelaVasiliuScrabaPlatonAcroamatica
  2. A.I. Brumaru, În acroamatică, în rev. „Viaţa Românească”, Bucureşti, nr. 4-5 / 1998, pp.249-250, on-line https://fr.scribd.com/doc/177393245/RecenzieA-I-BrumaruDespreIsabelaVScrabaPlaton .
  3. Ion Murgeanu, Mirabila înţelepciune, în rev, „Viaţa Românească”, Bucureşti, nr. 1-2/ 2001, pp. 250-251, reprodus şi în „Meridianul Românesc”, 3 martie 2001, Anaheim, CA din SUA, p. 16 , on-line https://fr.scribd.com/doc/164904164/Despre-Isabela-VS-de-MurgeanuIon .
  4. Fişa „Isabelei Vasiliu-Scraba” din Wikipedia.ro înainte de vandalizarea ei de către MyComp care a îndepărtat din titlurile cărţilor ei publicate începând cu anul 1992 si informaţiile referitoare la studiile ei post universitare de filozofie în occident (Franţa, Belgia si Germania, în 1988, 1990 si 1991) si de limbi străine moderne (engl., germ., it., spaniolă) si clasice (greaca veche si latina) în ţară, între 1985-1992. Fişa este publicată în vol. Filozofi români, Memphis, SUA, 2011, pp. 60-62 si în vol. Eseişti români, Memphis, SUA, 2011, pp. 145-148 precum şi în vol. Autori români, Memphis, SUA, 2011, pp. 141-143, https://fr.scribd.com/doc/168346109/FisaWikipediaRoIsabelaVasiliuScraba . Fişa nevandalizată poate fi citită şi într-o carte a unui universitar clujan (vezi Ilie Rad, De amicitia. Scrisori trimise de Stefan Fay.1988-2009, Prefata de Irina Petras, Ed. Accent, Cluj-Napoca 2009, p. 363-366).
  5. Isabela Vasiliu-Scraba, Un căutător de înţelepciune discret: Alexandru Paleologu, în rev. Argeş, Piteşti, oct. 2005, în rev. „Asachi”, Piatra Neamţ, nov. 2005, p.8, în rev. „Contemporanul_Ideea Europeană”, ian. 2006, sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/paleolo.html .
  6. Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre Şcoala Trăiristă inaugurată de Nae Ionescu, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, Nr. 256, 1-15 iun. 2013, pp.4-5, sau on-line https://fr.scribd.com/doc/171686934/IsabelaVasiliuScrabaNaeIonescuScoalaTrairista .
  7. Isabela Vasiliu-Scraba, O inedită perspectivă asupra timpului (Nae Ionescu şi Kant), în rev. „Asachi”, Piatra Neamţ, nr. 135/ 2000, p. 7 sau https://fr.scribd.com/doc/184480531/IsabelaVScrabaNaeKantTimp
  8. Isabela Vasiliu-Scraba, Deschiderea cerurilor într-un mit platonic si în „Mioriţa”/ The opening of the skies in a Platonic myth and in „Mioritza” ballad, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004, volum bilingv care se află şi în biblioteci europene nu numai în marile biblioteci româneşti; http://www.scribd.com/doc/178474055/Isabela-Vasiliu-Scraba-Deschiderea-cerurilor-intr-un-mit-platonic-%C8%99i-in-%E2%80%9EMiori%C8%9Ba%E2%80%9D
  9. Isabela Vasiliu-Scraba, , Noica printre oamenii mici şi mari ai culturii noastre la 25 de ani de la moarte, publicat si pe hârtie în rev. „Acolada” (Satu Mare), nr.2, febr. 2012, p.19, vezi on-line http://www.totpal.ro/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre-la-25-de-ani-de-la-moarte/
  10. Isabela Vasiliu-Scraba, Configuraţii noetice la Platon şi la Eminescu, Ed. Star Tipp, Slobozia, 1998, http://www.scribd.com/doc/130397690/ISABELA-VASILIU-SCRABA-Configura%C8%9Bii-noetice-la-Platon-%C8%99i-la-M-Eminescu-versiune-cu-diacritice-corectate
  11. Isabela Vasiliu-Scraba, O pseudo-descoperire a unui pseudo-plagiat. Lucrurile şi Ideile platonice, Ed. Fundaţiei „I. Perlea”, Slobozia, 1995, http://www.scribd.com/doc/134402379/ISABELA-VASILIU-SCRABA-O-pseudodescoperire-a-unui-pseudoplagiat-Nae-Ionescu-Evelyn-Underhill
  12. Isabela Vasiliu-Scraba, Filozofia lui Noica, între fantasmă şi luciditate, 1992, on-line https://fr.scribd.com/doc/184239256/IsabelaVScrabaNoicaFantasmaLuciditate
  13. Isabela Vasiliu-Scraba, Contextualizări. Elemente pentru o topologie a prezentului, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2002, ISBN 973-8134-24-2, on-line la http://www.scribd.com/doc/130732402/Isabela-Vasiliu-Scraba-CONTEXTUALIZARI-Elemente-pentru-o-topologie-a-prezentului.
  14. Isabela Vasiliu-Scraba, C-tin Noica şi Alexandru Dragomir în cultura colectivistă, în rev. „Argeş”, Piteşti, Anul X (XLV), Nr.4 (334), aprilie 2010, pp. 22-23, sau http://www.scribd.com/doc/189934099/Isabela-Vasiliu-Scraba-NoicaAlxDragomirLavric
  15. Isabela Vasiliu-Scraba, Alexandru Dragomir, înterviu comentat şi refăcut după cenzurarea sa în „Observatorul cultural”, publicat în rev. „Asachi” din Piatra Neamţ, numerele din 2008 şi 2009; în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.6/2013, nr. 9/2013, nr. 10/2013, nr. 11/2013, nr. 12/ 2013, nr.1/ 2014, nr. 2/2014 şi nr. 3/2014 ; în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, în nr. 275/ 2014, on-line http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-adnotat3-Interviu-AlxDragomir.htm
  16. Isabela Vasiliu-Scraba, Despre existenţă, fiinţă şi esenţă, Ed. Mirisa, 1996, on-line , http://www.scribd.com/doc/134719450/Isabela-Vasiliu-Scraba-DESPRE-EXISTEN%C8%9A%C4%82-FIIN%C8%9A%C4%82-
    %C8%98I-ESEN%C8%9A%C4%82
    .
  17. Isabela Vasiliu-Scraba, Himera „Şcolii de la Păltiniş”, ironizată de Noica, on-line http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera1ScoalaPaltinis9.htm , pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.2 (65), febr. 2013, p.16 si p.22.
  18. Isabela Vasiliu-Scraba, Himericul discipolat de la Păltiniş, pretext de fină ironie din partea lui Noica, http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera2ScoalaPaltinis10.htm , pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.4 (67), aprilie 2013, p.16 – 17 ; sau http://www.omniscop.ro/himera-discipolatului-de-la-paltinis-pretext-de-fina-ironie-din-partea-lui-noica/
  19. Isabela Vasiliu-Scraba, Noica şi discipolii săi, în rev. „Origini”, SUA, nr. 9-10/ 2009, pp. XXII-XXIV, sau http://www.scribd.com/doc/172499960/Isabela-Vasiliu-Scraba-Noica-%C8%99i-discipolii-s%C4%83i
  20. Isabela Vasiliu-Scraba, Suspecta moarte a lui Noica, în Almanahul Origini/ Romanian Rouths Almanah 2010, pp. 284-297), on-line https://fr.scribd.com/doc/172500527/IsabelaVScrabaNoicaSfarsit
  21. Isabela Vasiliu-Scraba, Noica despre arheul istoric întrupat de Mircea Eliade, în rev. „Conta”, Piatra Neamţ, Nr.10/2012, p.126-131, http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-8Noica-Tabor.htm
  22. Isabela Vasiliu-Scraba, Platon -Republica interioară, în rev. „Cunoaşte-te!”, Bucureşti, nr. 5/1995, pp. 44-46, on-line https://fr.scribd.com/doc/200758189/IsabelaVScrabaPlatonRepublica
  23. Isabela Vasiliu-Scraba, Ec-stazie intelectuală la Platon, în rev. „Cunoaşte-te!”, Bucureşti, nr. 6/1995, pp. 12-14, on-line https://fr.scribd.com/doc/200757986/IsabelaVScrabaPlatonEcstazieIntelectuala
  24. Isabela Vasiliu-Scraba, Cât de subversiv putea fi Noica, în rev. „Meandre”, Alexandria, nr.1-2/2009, pp. 80-81, on-line https://fr.scribd.com/doc/191833405/IsabelaVScrabaNoicaSubversiv .
  25. Isabela Vasiliu-Scraba, Something about Partaking through the „Relation of dependence” but also about translations from Plato https://fr.scribd.com/doc/171895033/IsabelaVasiliuScrabaPlatoRelationOfDependence .

Sursa: http://www.isabelavs.go.ro

 Autor: Emanuel Pope

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s