Mirul de lacrimi


Adâncă-i tăcerea ascunsă-n firidă,

Mănunchi de rugină-n pământul risipă;

Slugarnice tăuri s-or prinde-ntr-o clipă,

În ochiuri de apă mai vor s-o ucidă.

Plămadă e frunza, mă cheamă foşnindă…

O ciută flămândă o-ncuibă în fumuri,

Năvoade caduce o-mprăştie-n drumuri,

Învăluie zarea… fantasme-i colindă.

Răbojul de sânge îşi sprijină moara,

Talant e nisipul pe streşini cu stele;

O frunză-i tăcerea din umbrele mele,

În toamne, o ciută îi poartă povara.

Şi fumegă-n steiuri liturgică ploaie…

E mirul de lacrimi ce timpu-ncovoaie.

 Autor: Iordachescu Dragos Nicolae

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s