mâna ta


-/

mâna ta…

pribeag sunt pe pământ, pe ape,

şi lumii dau mereu ocol,

hotarul ei e mai aproape

şi sufletul mi-e tot mai gol.

ajung mereu de unde-ncepe

o altă stâncă de urcat,

cobor în zarea altei stepe

şi dau de munţii Ararat.

aş vrea să mă închid în haos,

să fiu senin şi mulţumit,

trăind într-un etern repaos

şi să mă pierd în infinit.

aş vrea să-mi caut iar izvorul,

izvorul fericirii noastre,

să-mi fie veşnic păzitorul

pe marea viselor albastre.

îndepărtat mereu de tine,

de mâna ce mă mângâia,

mă-nchin mereu celor divine

şi-aştept să vină mâna ta.

duminică, 14 decembrie 2014

 Autor: Ionescu Ion

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s