MAI LASĂ-MĂ


Mai lasă-mă să te privesc în ochi,
Chiar dacă, tot privindu-te-ameţesc,
Îţi pare curios, chiar nefiresc?
Aş vrea, al meu iubit, să te deochi!

Să te mângâi, pe frunte să te-alint,
Să îţi descânt în roua de pe frunză
Şi-n gându-mi, gându-ţi tainic să pătrunză,
Apoi licori să-ţi dau, din flori de mint,

Prin unde smaraldine-am să prefir
Iubirea-mi, prefăcută în esenţă-
Încet, încet, cu multă imprudenţă-
Trei picături, mirabil elixir-

Când vei deschide ochii tu să vezi
Cu totul alta decât cea ce este,
Să-ţi par a fi frumoasa din poveste,
Să nu-i ceri frumuseţi-mi noi dovezi.

Şi voi avea curajul să îţi spun
Iubirea ce, în suflet, se frământă,
Iubirea pe cât pură, pe-atât sfântă.
Preafericită pot, atunci, să-apun.

 Autor: Maria Niculescu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s