Locul rămas lipsă


Locul rămas lipsă

În clipa când te-am luat de mână

totul s-a schimbat.

Sub temerile tale, sub durerile tale,

sub întristările tale,

mereu este cu tine

un peisaj

multiplicat cu mii de sori

din veşnicia timpului.

În Templul Oglinzilor

ţi-am simţit

pasiunea

şi grija ce-o-ndrepti

spre tot ce te-nconjoară,

farmecul unei vieţi în care

te regăseşti.

Cum să te eliberezi?

Încă nuştim nimic

despre iubire.

Ai impresia că-ncepi

cu fiecare floare

ce o descoperi

o altăşi altă iubire,

imortalizând clipa.

Pentru că a uitat cine este,

pedepsită-i să uite

orice limbă,

iar visul ei

să se nască-n al tău.

Purtaţi de vânt, departe de lume,

libertatea-i ca o poartă.

Ai vrea să fiu o poveste, te aşteptai?

Cu ochii senini, pl
ini de iubire,

coboară cerul pe pământ

şi ridică perdeaua trupului

pentru a fi învăluită

de razele fiinţării.

În adâncul din tine m-ai aşezat

ca pe tine însăţi,

dorul de tine

ţine mai aproape de Rai,

am ieşit din orice cerc

de când te-am întâlnit

şi-mbrăţişat ca pe Dumnezeu.

În esenţă ai fost acolo dintotdeauna,

săpată în palmele mele

şi de ce nu în coastă, se spune.

E locul de cinsteşi cel rămas lipsă!

– îmi spui, zâmbindu-mi

în oglinda dintre lumi…şi vis,şi trezire…

 Autor: Irina Lucia Mihalca

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s