LA FILLE MORGANE


Şi-acuma umblu prin nisip
şi-ţi caut urmele prin ploaie
Credeam că-n joacă ne-am iubit

Sunt fără trup şi fără haină

ca un copil ce-şi poartă calul

pe-un băţ silindu-i goana

Sunt tot ce-am fost şi n-ai ştiut.

LA FILLE MORGANE

Jégare encore par les champs secs

ou cherche tes traces par la pluie

Je voyais l’amour comme un jeu

ou en flottant comme une parapluie

poussée par le vent…

Je suis sans vu00eatements, sans sabots,

je suis un enfant qui porte son cheval

sur son vide bâton

Je suis celle d’autrefois,

mais tu ne le sais pas.

 Autor: Olga Alexandra Diaconu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s