Iubirile îmi lasă…


Iubirile îmi lasă…

Iubirile îmi lasă semn
Mănunchi de floare parfumată
Fiinţa mea este-o erată
Pierdută-n visele de lemn

Se-ntinde-n noi o promoroacă
De doruri fluturând cu rost
Va ninge peste cei ce-am fost
Miraj de fulgi ca într-o joacă

Când ne-ntâlnim vom sta la colţ
Fluturi zburând pe-un ochi de apă
În inima clipind din pleoapă
De tine mor, lovit de glonţ

Prin ploile zăcând bolnave
Pe-un fond de frunze ruginii
Mă iartă dacă întârzii
Cu-aceleaşi primăveri firave

Cât vreau eu gura să ţi-o sorb
Cu buze calde să mă-nfrupt
Prezentul e un vis corupt
Prin care rătăceşte-un orb

Ne-mbrăţişăm ca doi străini
De viaţă iarăşi cenzuraţi
Vom tremura însinguraţi
Ca două umbre din vecini

Vor curge frunzele pe rând
Cu drama lor închisă-n foi
Aceeaşi dramă e în noi
Crescându-şi mugurul plăpând…

Şi poate ne-om iubi cândva
Sub cerul care plouă des
Când am să mint c-am înţeles
Cum creşte-n mine umbra ta.

Vom rătăci acelaşi vid
Surpat de doruri ce se frâng
Eu vreau în tine să mă strâng
Dar mă lovesc de-al vremii zid.

 Autor: vanghele ion

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s