INTIMITATE (INTIMIDAD)


INTIMITATE

În tăcerea ochilor, toată această umanitate confuză.
În canelura gândurilor muşcă dezamăgirea ca-ntr-o piatră.
Sângerarea, respiraţie ce respiră pe rană: gura o ţine sărată,
căci memoria a acumulat această perioadă de chimie ursuză.
Zorii sunt descuiaţi în broboadele din scalpul himerei;
stârnită e scara ce cade din cer în petala topită a sării.
Ce unghii urmăresc gura pentru a fi acalmie?
Ce fermentate drumuri demolate în sexul muştei?
– (Iartă-i pe cei care nu scriu sau pe cei care scriu lipicios, pe cei care cad în gol fără paraşută.)
Există întotdeauna capcane pentru cuvinte în această dragoste mare şi mută.

Oglinzi încreţite
fără cuţite,

fără falus în tuberoza nucului.
În trestia de zahăr din sticla mării

vânează noaptea, braconierii.
Cei supuşi dezintegrării,

cei care doresc pescăruşi în sicriu,

au meditat mereu asupra toaletelor vâscoase.
Mi-am recuperat demult memoria şi m-am îndepărtat de piatra ponce din ogaşe.

Traducere Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 18.12.2014, Klausenburg

https://haitchiblog.wordpress.com/poezii-traduceri-andre-cruchaga-2/intimitate-intimidad/

INTIMIDAD

En el silencio de los ojos, toda esta humanidad del desconcierto.

Muerde el desencanto como una piedra en el surco de los pensamientos.

Sangra el aliento de respirar sobre la herida: la boca guarda lo salobre

que la memoria ha acumulado en todo este tiempo de quu00edmica nefasta.

Desabotono el alba en los granos del escapulario de la quimera;

cae de pique la escalera del firmamento sobre el pétalo derretido de la sal.

u00bfQué uu00f1as persigue la boca para que la arrullen?

u00bfQué caminos fermentados derriban el sexo del musgo?

– (Perdónenme los que no escriben, o los que escriben enclavados en lo pegajoso; los que caen al vacu00edo sin paracau00eddas.)

Siempre hay trampas en este largo amor por las palabras. Arrugo los espejos

sin puu00f1ales, sin ningu00fan falo en la nuez del nardo.

En el bagazo de la botella de mar, los cazadores furtivos de la noche.

Aquellos sometidos al ocaso de la ru00e1faga, los que quieren gaviotas

en su féretro, los que siempre meditaron en la viscosidad de los retretes.

Hace tiempos recuperé la memoria y me aleje de la piedra pómez de la baba.

André Cruchaga, Barataria, 17.XII.2014

 Autor: Ioana Haitchi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s