În nebunia…


În nebunia…

În nebunia fulgilor de nea
Eu te-am pierdut apoi te-am regăsit
Şi Dumnezeu din ceruri ne-a privit
Pe când zăpada ne învăluia

În ochi alunecau ultramarin
Cu ţipete zburânzii pescăruşi
Fulgii aveau atingere de pluş
Iar gura ta dulceaţa unui vin

Cât te-aş mai bea în nebunie cronic
Gustând din clipa ta incendiară
Te-mbrăţişez cu dorul meu de seară
Şi versul care plânge melancolic.

Frunzişul cerului s-a scuturat
Din dor n-a mai rămas decât poezie
Pierdută pe un raft o frenezie
O amintire care ne-a uitat

Şi continuăm să alergăm năuci
Loviţi de fulgii cei întunecaţi
Atât de reci atât de disperaţi
Iar vântul poartă-n aripe năluci

 Autor: vanghele ion

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s