Scoarţa cuvintelor nu te va ascunde
vei sta doar pitit într-o poziţie incomodă
în care nimeni nu te va putea atinge.
Gesticulezi articulând cuvinte
mimezi virgule şi puncte
şi nimeni nu te poate pătrunde,
însă toată lumea te vede
prin gratiile imaculate
construite cu migală
ca o magistrală cetate.
Fii mândru, eşti protejat!
Sufletul se-ascunde întotdeauna în incolore spaţii,
n-are urmă, dar păşeşte
în conotate vibraţii,
nu ia forma celui care îl poartă pentru o vreme
e doar reflexia unora care-şi închipuie că-l stăpânesc
fiinţe pregătite să-şi înfrunte destinul omenesc
cu mintea neştiutorului învăţat la scoli perene.
Bubuie timpanul în urechile clepsidrei fără vlagă
căutând degeaba, osânda e slabă.
Uragan de vise încrucişate pe vreascuri lucioase
te ard într-o lume inventată pe oase
a te pierde, dar nu-i nimic,
ai fost creat doar să fii însemnat
pe suflet cu sigiliu creştin.
Tu umblă prin lume şi de vei găsi venin
să-l guşti pentru a şti toate gusturile lumii,
căci prin simţuri vei purta amintirea
trăirilor în pasul divin.
Fii cum vrei, dar fi.
Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 24.04.2014, Klausenburg
https://haitchiblog.wordpress.com/poezie-filozofica-2/gratii-imaculate/
Autor: Ioana Haitchi
Biblioteca 