Gheorghe Zamfir


Păşind pe nori ca pe poteci de munte

şi coborându-te din când în când pe glii

ai învăţat şi îngerii la nai să cânte

şi lanurile să foşnească simfonii.

N-o să uităm că ne-ai adus de sus

Corăgheasca, Păscui calul pe răzoare,

c-ai plâns cu lacrimile lui Iisus

Cântec de nuntă şi Doină de jale.

Da, ca şi El ai fost batjocorit,

scuipat pe alto, bariton şi bas, pe faţă,

ai fost cu tot cu cântec răstignit

pe lemn din care naiul prinde viaţă.

Dar tot ca El din morţi vei învia

şi-n veci vei dirija printre cei vii

coruri de-arghangheli şi vei învăţa

şi cerurile să doinească liturghii.

 Autor: Florin T. Roman

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s