fulgi de nea


n-am scris niciodată
o poezie despre iarnă
de când scoteam limba la fulgi
din sania cu căluti sculptaţi
trasă de maică-mea învăţătoare
uneori îmi e dor de iarna aceea
a copilăriei
cu troieni cât casa
au mai venit ierni
nu cu atâta zăpadă
şi nu aşa importante
până când alunecând pe gheaţă
o fată m-a prins de mână
şi mi-a spus o poezie
ceva de alăturare de paşi
şi de timp şi parcă de o stea
se făcea că un tânăr
întreba cât ţine iubirea
nu-mi mai pun de ceva ani
această întrebare
mă bucur că a venit
chiar şi cu mai puţină zăpadă
e iarna mea? a noastră?
aţi văzut vreodată
un om de zăpadă emoţionat
construit cu migala copilariei
zburând prin dansul nevinovat
al firavilor fulgi de nea?

 Autor: Radu Liviu Dan

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s