E-o linişte…


E-o linişte…

E-o linişte patriarhală
Clipe de întuneric cad
Cu foamea lor cea hibernală
Cu stele care noaptea ard

Tu dormi cu pleoapele lăsate
Ca un continuu vechi amurg
Şi-aud cum vorbe-nmiresmate
Năvalnic prin artere curg

Te-aş săruta de te-nvoieşti
Dar eu din fire sunt timid
Chiar dacă bântui prin ploieşti
O umbră lunecând pe-un zid

Aş vrea măcar să te zăresc
Printre iluzii răsfirate
Cu boiul tău împărătesc
Şi pletele curgând pe spate

Dar somnul ne-mbrânceşte crud
Şi tu te duci uşor în Rai
Pe câmpul de miresme ud
În lipsă cred că te strigai

O lacrimă se sparge-ncet
O floare ce a dispărut
Prin visul ăsta de poet
Ca un luceafăr ai trecut

Şi am rămas în vreme eu
Să-mi ţip nevroza la pereţi
Umbră de înger şi de Zeu
Pierdut de soare-n dimineţi…

 Autor: vanghele ion

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s