CONTROLUL AVERILOR


CONTROLUL AVERILOR

De peste cincisprezece ani domnul profesor Mirel Cojocaru nevoia într-o şcoală pierdută în praful verilor secetoase şi în negurile anotimpurilor reci ale Bărăganului Getic încercând cu o oarecare disperare să înveţe generaţii de elevi tainele fizicii. Era probabil printre ultimii idealişti ai acestei planete fiindcă, deşi nu reuşise niciodată să-i facă pe discipoli să înţeleagă legile curentului alternativ, continua să spere că undeva, în timp, stă ascuns printre loazele din bănci un viitor candidat la premiul Nobel pentru fizică. Mde, fiecare îşi duce crucea…

Cert este că în acest an a fost numit, doar el nu ştie de ce, director al şcolii. Misterul numirii, ca să spunem aşa, se numea de fapt Filiţa, o doamnă al cărei soţ dispăruse de la domiciliu de mai bine de trei ani şi nu mai dădea nici un semn de viaţă. Bine, nici înainte aceste semne nu prea e arătau întrucât el prefera trăscăul în locul virtuţilor familiale. Iar Filiţa, cea cu care domnul profesor, flăcău tomnatic, mai împărţea unele mici şi plăcute clipe de destindere, se lăuda că este vară de-al doilea cu primarul ceea ce putea fi chiar adevărat. Că la cum arăta, la cei douăzeci şi doi de ani ai ei, nu era exclus deloc să fie rudă cu mai toată populaţia masculină a aşezării. Prin urmare, numirea dragului de Mirel ca director, ascundea un plan foarte bine conceput, semn că Filiţa, era ea bună-bună, dar nici proastă nu era.

Numai că, avansarea în funcţie presupunea o declaraţie de avere, fiindcă deja domnul profesor uram să facă parte dintre demnitarii ţării şi aceştia, în spiritul depline democraţii şi transparenţe, nu au nimic de ascuns. Sfătuit tot de Filiţa, Mirel s-a întâlnit cu secretarul de la primărie, domnul Sireteanu, numit nu se ştie de ce Şireteanu, om aflat de la începuturi în marea politică a urbei şi au început să completeze fişa cu declaraţia de avere, o chestiune care i se păruse domnului profesor o simplă formalitate deoarece el nu prea cunoştea conceptul de avere. O atitudine cât se poate de firească pentru întreaga breaslă a profesorilor. Însă ochii unui politician văd altfel lucrurile…

Aşadar cei doi s-au aşezat pe scaune, faţă în faţă, în biroul de secretar al primăriei pe care ocupat de domnul Sireteanu de mai bine de douăzeci de ani şi au început să completeze fişa de avere cu un: hai noroc, şi când o fi mai rău aşa să ne fie, adică ciocnind un pahar de tărie că aşa-i stă bine gospodarului.

– Mdaaa, şi-acu hai, la treabă! Ia zi, uite, aici, pentru prima rubrică, ai casă!?

– De unde dracu’ băi, nea Vasile, casă? Nu ştii că stau cu chirie în cocioaba aia dărăpănată a lu’ bunica lu’ Chihaia că ei stau la Strehaia şi mi-au închiriat mie casa că altfel le-o fura ţiganii de nu mai rămânea nici amintirea ei!?

– Băi, Mirele, acilea nu-i pă logică! Acilea-i politică bă, totu-i pă concret! Stai în casă? Da! Atunci ai casă, nu!?

– Bine, bre, pune-o acolo ca să nu mă ia ăştia la ilicit…

– Deci: una casă pe pământ în zonă rezidenţială…

– Da’ teren în jurul ei cât ai?

– Păi, dracu’ ştie, că nu l-am măsurat, doar nu-i al meu!

– Îţi spun eu că ştiu de la cadastru! O mie cinci sute de metri, cu pomi fructiferi, pruni, caişi, şi trei butuci de vie…

– Aoleuu!

– Deci trecem şi terenul ca să nu fie discuţii, că întreabă ăia, bă, da’ pă ce stă casa, pă apă, pă aer, nuu??

– Ceva haine de firmă ai?

– Eu am doar un costum, acela pe care l-am primit de la tata, că era costumul lui de nuntă şi nu-i mai venea, când am terminat facultatea. Da’ n-am ce zice, stofă bună englezească, făcut de comandă, hehee…

– Deci, trecem! Altceva?

Profesorul începuse să se distreze aşa că mai adăugă:

– Dom’ne, mai am o pălărie, din fetru, rămasă de la bunicu’, da-i de firmă, cehoslovacă, aşa că e de colecţie, că nu se mai fabrică acum.

– Trecem, la haine de colecţie! Altceva, bijuterii, tablouri, ştiu că n-ai, poate ceva argintărie, aur, colecţie de monede, alte alea, că te caută ăştia şi-n vorba aia, să vadă dacă nu cumva ascunzi cine ştie ce averi şi nu le declari!

– Da, mai am un ceas, Pobeda, din perioada sovietică, tot de la tata, dar habar nu ai ce bine merge şi acum! La secundă! Şi, să nu uit, mai am şi bascheţii din liceu, tot aşa, de firmă, chinezeşti că mă ţin şi acum… Mai am şi nişte bani vechi de când cu stabilizarea, dar nu cred că mai interesează pe cineva aşa ceva…

– Băi, băiete, în politică lasă-mă pe mine să hotărăsc ce trebuie şi ce nu! Deci, trecem! Hai, noroc şi la mai mare!

Prin urmare, fiind completată declaraţia de avere ea a fost depusă spre verificare ca apoi să fie trimisă la centru şi publicată în reţea.

Să nu credem însă că domnul Sireteanu căpătase degeaba acea poreclă. Nu! El ştia precis ce face întrucât avea acasă o slută de fată, plină de fiţe şi mofturi şi voia să-i facă un rost ca să mai scape şi de gura nevestei. Iar dacă îl prezenta bine pe director reieşea că are ceva cheag şi, în consecinţă, nu-şi dădea fata după un coate-goale…

Asta ca să vedem că şi ce a urmat are o logică profundă. Un ziarist local a intrat, pe surse, cum se spune, în posesia declaraţiei de avere şi a trântit un articol inflamat referitor la bogăţiile unor profesori care se plâng tot timpul de faptul că au salariile cele mai mici din sistemul bugetar, dar şi faptul că din declaraţie lipseau, cu sau fără intenţie, insinua el, unele precizări. De exemplu, ferma de păsări a profesorului dar şi cea de caprine, bănuită a fi una aducătoare de beneficii deloc de neglijat.

Într-adevăr în curtea casei bătrâneşti vieţuiau, numai ele ştiau cum, cinci găini, cele care furnizau o omletă la două zile, dar şi o capră vârstnică, care producea cam un pahar de lapte pe lună, ceea ce părea suficient pentru supravieţuirea în condiţii decente a noului director al şcolii. Decente, adică prin evitarea cerşitului sau a furatului din cutia milei.

Domnul Sireteanu îşi freca mâinile de bucurie. Planul său mergea pe drumul cel bun! Acum toată lumea ştia că profesorul, este, discret, dar este, om cu situaţie materială bună, spre foarte bună… Începuse deja unele discuţii şi cu toanta aia de fii-sa care nu reuşea de una singură să prostească vre-un muţufan dar şi cu scorpia de nevastă-sa ca să-i mai închidă gura că nici nu putea să le bată ca atunci când nu era funcţionar public ci doar un biet mecanic auto…

Articolul, într-un mod aproape nesperat, stârni unele reacţii, după cum urmează:

Guvernul avu cel mai bun motiv să reducă, printr-o ordonanţă de urgenţă, salariile astronomice ale profesorilor care, iată, aveau averi de te şi uimeai.

Secţia Control Averi, din Parchetul General se autosesiză şi trecu la inspecţii pe teren. Procurorul desemnat pentru anchetă era totuşi un om cu mult umor şi văzând despre ce este vorba închise dosarul fără alte investigaţii.

Mirel deveni ţinta preferată a multor domnişoare dar şi doamne din urbe care nu mai conteneau cu invitaţiile şi drăgălăşeniile ceea ce a dus în scurt timp la creşterea lui în greutate şi, implicit, la nevoia de a abandona costumul de firmă pe care-l deţinea. Rămase numai cu hainele de la second-hand şi celebrii bascheţi. Femeile însă nu păreau deloc impresionate de modestia veşmintelor. Ele ştiau că este bogat dar ca orice om bogat, spre cinstea lui, nu face paradă de asta.

Filiţa vorbi discret, dar foarte ferm cu primarul iar acesta îl convocă pe director la o mică discuţie, aşaaa, ca între bărbaţi. Spre final au fost rostite cuvintele:

– Bă, o iei, că-i fată
bună şi ţine la tine ca la ochii din cap, nu ca făţarnicele astea care îţi vor numai banii şi să se fudulească că sunt directoare ca să-i mulgă pe oameni de bani şi alte produse! E clară!

Mirel, promise că da, e clară, şi avu parte de o surpriză foarte plăcută. Domnul primar se oferea să le fie naş. Cu ocazia asta, în subtext, domnia sa scăpa şi de o subtilă ameninţare precum că îl aştepta un proces de paternitate.

Deci, happy-end, mai ceva ca în filmele americane!

 Autor: Mihai Batog

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s