Cerul nostru


Nu mă mai înţeleg nici pe mine, iubito,
sunt un intrus în propria mea piele,
în fiecare por am o fereastră deschisă
prin care privesc in interiorul de după ziduri.

Voi fi lângă tine pe scări,
fiecare treaptă va fi o parte din mine
în care te-ntorci.

În adâncul cel mai fidel,
unde se formează rădăcina,
au început să se mute stelele.

Cerul acesta e numai al nostru
şi, într-o zi, noi înşine vom lumina
calea pe care mergem.

 Autor: Llelu Nicolae Valareanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s