Cel singur


Sunt singur. Multe daruri de-mpărţit
le-am pregătit de-acum un an,
dar de primit
e goală tolba de mirean.
Roata se poate-ntoarce.
Acum aşa a fost să fie.
Lacrimi deşarte,

În loc de bucurie.

Şi nu contează de-i Crăciun sau Paşti,
festin sau pită cu slănină.
Zilele, de-atâtea doruri mi se-nchină.
Cei dragi de sunt plecaţi, se vor întoarce.
Cei vii s-or împăca, cei morţi…
Număr cadourile…câţi dintre ei
îmi sunt cu-adevărat prieteni ori sunt zmei,
nu vreau a şti, nu-mi sunt datori.
Încă un pahar în cinstea minunatei sărbători!
Atei, creştini, ce mai contează data,
doar număr…ăsta pentru mama, ăsta pentru tata…
Mă duc să mor puţin până la anu’.
De m-oi trezi? voi da cu banu’.

Ioana Haitchi – Jeanne Christiane, 21.04.2014, Klausenburg

https://haitchiblog.wordpress.com/poezia-inimii-mele-2/cel-singur/

 Autor: Ioana Haitchi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s