CÂNTECUL 2 PENTRU MAURA


-/

Astăzi când m-am trezit

şi lunca zărilor ochilor tăi nu era

am crezut c-am murit,

căci aşa

pleoapele tale de căprioară limbută cu iarba

nu-mi mai stăteau ca şi cer,

nici părul tău, noaptea, în care

n-am mai ştiut de la cine să cer,

arcele timpului geometricului

sângelui tău adumbrit –

iar azi,

eu,

făcut din pârdalnicul fier,

am înlemnit!

Gura-mi spunea nume de îngeri,

şi din ochiul

neodihnei mele de tine

creşteau plângeri,

venea pasăre cu numele tău,

iar sângele-mi curgea pre din tine dudău,

dar tu, ziua de mâine, nerăbdătoare,

o trimiseşi de astăzi prin mine.

Şi când

se terminase răul din bine –

am strigat: Maura!

Am strigat, Maura,

Maura cea frumoasă de tine:

Maura cu tinele tău fermecat,

în numele numelui tău,

umblă din sufletul tău înspre mine,

şi ea, blândă ca şi laptele fătului,

cu din nesinele său –

uşor,

a umblat!

 Autor: Viorel Mirea

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s