Câmpiile cailor de ovăz


Soarele urcă treaptă cu treaptă cerul desenat
de copilul norilor însetaţi
din câmpiile cailor de ovăz.

Priveşte cum plouă peste lanuri
cu cerneală galbenă şi coaptă!
Întoarce-te cu faţa spre muntele verde
în care păsările descântă anotimpuri!
Prin călduroasele atingeri mute
pretul de strălucire urcă
până la cumpăna ce curbează scara
şi totul devine greu de cuprins.
Am simţit prin aer plutind
cum respiri răcoarea dimineţilor crude
ascultând o ciocârlie de cu zori.

Mi-a rămas în urechi cântecul
de încep în răstimpuri tainice,
să visez cum în frunzişul umbros
sunt îngropat între nurii sălbatici
la malul unui râu
sub sălcii fără lacrimi.

După aceea încep să mă caut
sub cerul desenat de copilul acela
în care m-am regăsit.

 Autor: Llelu Nicolae Valareanu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s