Balada colindătorului


Balada colindatorului

E plin oraşul de lumini

şi-n case-s brazi cu strai bogat

colindătorul a plecat

să ducă-n case-un gând creştin.

Şi ninge doamne cum n-a nins nicicând

i-acoperă şi talpa şi opinca

şi bate-n toate porţile, pe rând,

dar nimeni dornic nu-i s-asculte azi colinda.

Şi ninge doamne cum n-a nins de mult,

din vedre curge vinul în pahare

şi neaua creşte picioarele-i ascund

şi-ajunge ca să-i intre-n buzunare.

Bătând la porti doar câinii îi răspund

se-aud în case ciocnet de pahare

şi oamenii se-aud cum toţi petrec râzând

tu mic colindător niciunde n-ai intrare.

De-atâta drum micuţu-a obosit

încet colinda-ngână lângă-o poartă

un câine lângă el s-a pripăşit

şi-i vesel vestea bună că are cui s-o-mpartă.

În zori la poarta unui om bogat

zăceau, cum oare-i cu putinţă,

un câine şi alături un băiat,

doi amărâţi, scăpaţi de suferinţă.

 Autor: valeria tamas

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s