ATATA PAGUBA


SCHITA de Dorel Schor

ATATA PAGUBA

Marcu avea obiceiul sa spuna:
– De cand lucrez eu aici, am schimbat patru directori!
Ceea ce era perfect adevarat. La care am putea adauga inca doua adevaruri pe care Marcu, in marea lui modestie, le trecea sub tacere. Mai intai ca, in timp ce directorii se schimbau, el ramanea mereu pe acelasi post nesemnificativ de vanzator la raionul de articole pentru barbati. Si in al doilea rand, adevarul ca amicul nostru facea ce facea sa se intalneasca cat mai putin cu seful, sa nu fie in colimator, cum se zice.
Iar acum, ca intotdeauna cand se schimbau directorii, Marcu avea emotii nemarturisite nimanui, dar profunde: de cateva zile se instalase un director nou, al cincilea in ordine, despre care se povesteau diverse. Ca e un ofiter superior demobilizat, un tip foarte sever…Ca e prezent la birou inintea femeii de serviciu… Ca trebuie sa te inscrii la secretara cu o zi inainte, daca vrei sa-i ceri o audienta… Si altele.
– Atata paguba! zambise stramb Marcu. Poate sa astepte el mult si bine pana am sa vreau eu sa-l vad.
Numai ca se intampla invers, adica directorul dori sa-l vada pe Marcu. IL instiinta printr-o adresa dactilografiata ca in ziua cutare (exact poimaine), la ora cutare (exact in pauza de ceai) sa se prezinte la birou. In consecinta, Marcu se interesa discret daca si alti vanzatori fusesera invitati si afla cu stupoare ca nu; el era singurul. Nu dormi doua nopti, intrebandu-se cu ce a gresit, cine ar fi putut sa-l reclame, daca a intarziat in ultima vreme, daca a repezit vreun client.
In ziua respectiva se perpeli ca pe jaratec. Marcu nu-si amintea sa fi avut asa un gol in stomac, un puls atat de agitat si o paloare atat de pronuntata. Cand sosi, in sfarsit momentul, Marcu isi verifica ceasul pentru a mia oara, isi sterse pe laturile pantalonilor (din galantar) palmele umezite si se indrepta spre biroul directorului. Secretara il intreba daca e anuntat, verifica o lista, il bifa si il pofti sa astepte. Marcu isi lasa nervii zgariati de scartaitul scaunului, electrocutati de soneria telefoanelor, striviti de pasii functionarilor. Pauza de ceai tocmai se termina cand pe biroul secretarei se aprinse un beculet rosu si femeia ii facu semn ca poate intra.
Of, Doamne! Directorul avea sprancenele foarte groase, o mustata zburlita si parul tuns perie. Si o voce obisnuita sa comande:
– Sezi!
Marcu ocupa un colt de scaun.
– Asadar, rosti vocea, dumneata esti Marcu de la sectorul barbati…
– Da, marturisi Marcu.
Directorul verifica un dosar deschis, cu privirea mohorata.
– Necasatorit… Nascut la, data de nastere: ziua cutare, luna cutare, anul cutare!
– Da, da, da…, soptea Marcu topit. Eu sunt.
Directorul se ridica incruntat, isi mangaie mustata cu mana stinga si-i intinse lui dreapta:
– In cazul acesta, doresc sa te felicit de ziua dumitala de nastere. Astazi, conform dosarului si datelor verificate, e ziua dumitale. Noroc bun! Doresc sa introduc in institutia noastra o alta atmosfera. Colegiala, calda, amicala. De acea te-am chemat. Dumneata ai avut norocul sa fii primul, in ordinea aniversarilor…
Nuuu? Sa nu-l dai dracului de idiot?
– Va sunt foarte recunoscator, domnule director. Ideia e minunata!

 Autor: Dorel Schor

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s