Am să trimit…


Am să trimit…

Am să trimit fiinţele de apă
La poarta visului să bată-n stem
Când dorurile lunii, se adapă
Şi eu în ceata zânelor te chem

O, răpitoare harpie, tu zboară
Cu aripe de frate Ventolin
Când amiaza e crepusculară
Cu nornele-nsoţite de Goblin

Să îţi aducă doar urări de bine
Căci spirit sunt faun pierdut în neant
Şi te-mpresor în cântecele line
Din trandafirii locului vacant

Un la mulţi ani cuprins de promoroacă
Voi scutura din translucizii elfi
Când spiritele aerului joacă
În depărtare transformate-n şerpi

Las salamandrele să te-ncălzească
În palmă ta alunecând şiret
Şi versul meu în suflet o să crească
În fiecare iarnă un poet

Duhuri veniţi… de dor se-ncinge cina
Oameni cenuşă stau la parastas
Cu timpul tău pierdut se-mparte vina
La fel tăcerile care-au rămas

Noi doi în ţara legănată-n umbre
Vom alerga pe pajiştile mici
Când sub ciuperci prind bărbile să-şi umble
Ploile toamnei strânse de pitici

Te voi iubi ca o promisiune
Foleţii cântă pe-adieri de vânt
Şi noi cu timpul osândiţi în urne
Vom adormi cu vise de pământ.

 Autor: vanghele ion

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s