AL PATRULEA ANOTIMP, autor Florin Grigoriu ( Ana Barton, Editura Herg Benet, recenzie)


-/

AL PATRULEA ANOTIMP

Florin Grigoriu

La Târgul de carte „Gaudeamus” din Bucureştii lui noiembrie 2014,Ana Bartonşi-a lansat două cărţi, la Editura „Herg Benet”, „Mamifer” şi „Prospect de femeie„.

Ana Barton este o scriitoare care ştie să povestească. Are stil energetic, uneori eliptic electrizant, alteori ciudat amirosind a cozonac şi gogoşi cu vanilie, ton sincer, rememorativ. Scrie în propoziţii scurte despre trăiri proprii, copilăreşti, de fătucă iubită de părinţi şi bunici, de femeie cu griji şi viscole de simţiri.

Nu ştiu dacă sunt primele cărţi. Şi nici nu vreau acum, când scriu, încă înfrăgezit a mireasmă de vin bun literar, să ştiu. Şi nici să caut pe internet. Ştiu şi spun că este şi fi-va citită şi aplaudată-n singurătăţi de cititori. Sunt câţiva ştiutori de mirezme literare aparte care au şi scris de foarte bine. Deie Domnul să fie şi istorici literari, că ăştia citesc mai puţin şi doar cărţi dăruite. Poate. Sunt bibliotecile pline de cărţi şi au dreptate că n-au timp. Vizite, protocoale, premieri. Dar să lăsăm…

Eu cunosc deja doi cititori entuziaşti de ceea ce a scris. În cele două cărţi. Şi de fiecare schiţă din cele două cărţi, de fapt un roman al vieţii din preajmă, casă, oraş, sat, Târgovişte, adică municipiu, stradă, grădină, musafirii. Un cititor sunt eu şi al doilea ea. Ea o ştie, zice, de colegă, de prietenă de serviciu, cu merite colegiale.

– O lauzi, că o cunoşti!

– Nu. Eu sunt pretenţioasă la ce citesc. Are povestire, conflict, sentiment, vorbire prozastică, elevată. Ce, nu ţi-a plăcut?

– Mi-a plăcut, că sunt „un mamifer”…

– Ce părere ai de tipăritură?

– Apreciativă. Îmi plac, teribil, şi pozele din colecţia ialomiţeanului de Slobozia, fotografului Costică Acsinte, un fotograf care a lăsat o avere de fotografii din 50 de ani de meserie.

– Şi mai ce?

– Despre”mai ce” voi scrie o notă literară, un extemporal de-o pagină, acum, întru-„al patrulea anotimp”, magic, al Sărbătorilor Crăciunului, Anului Nou şi al Bobotezei, un mic zbenghi în brad. Voi spune, ca-ntr-un poem într-un vers: Pagini de antologie, carte de cetire strălucitoare ca beteala din bradul cu bucurii. Şi voi cita „cu drăgoşti” (cu dragoste) două fragmente de scriitură, dintr-o schiţă de Crăciun, cu titlul „Trei portocale jertfă„, nepovestind despre ce-i vorba, talia/ mijlocul şi gătarea, adică finalul:

– „Şi porneau părinţii, când ajungeau în faţa icoanei aşezate în locul împărătesc din faţa altarului şi a cere dragostea lui Dumnezeu pentru lume, a-şi spune nevoinţele, dar şi nevredniciile, a se povesti întru cunoştinţă” (…) „Şi-i vine rândul în faţa minunatei icoane. Deschide gura şi voieşte a rosti, însă nici un sunet nu-i iese din gâtlejul speriat. Pune mâna dreaptă pe inima stângă, apasă-ncet şi-n ochii minţii îşi vede -atunci buzunarele. Scoate cu tremur portocalele şi-ncepe a le juca-ntre ele, întâi rar, apoi din ce în ce mai repede, până la iureş.

Şi atunci, înaintea feţei lui de clovn cu portocale fericite, Pruncul saltă de bucurie în braţele Maicii Sale, râse cu poftă mare şi-ncepu a bate des şi ritmic din palmele-I micuţe şi dumnezeieşti.”

 Autor: Florin Grigoriu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s