Aduceri aminte


Voi viselor,
statornicele mele cărări,
ulcioare cu palmele ude de viaţă,
cu păduri mirosind a uitare
şi mări ce întind aduceri aminte sub pleoape,
luaţi-mă cu voi şi turnaţi-mi uimirea în şoapte
cu care să deschid o altă dimineaţă.

Voi cailor,
frumoşii mei cai albi
şi negri, şi roşii,
cu coama dezlegată de vânt
si cozi ce împletesc văzduhul,
luaţi-mă cu voi şi reaprindeţi în mine candoarea
cu tropotul vostru prelung
venit din secole şi tot spre ele alergând.

 Autor: Popescu Carmen Georgeta

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s