Ion Ţarălungă, un pictor „pilot cu sufletul”, autor Corneliu STOICA


Ion Ţarălungă, un pictor „pilot cu sufletul”

(15 ani de la moartea artistului)

Născut la Tecuci, la 22 august 1928, în familia unui mecanic de locomotivă, pictorul Ion Ţarălungă, de la moartea căruia, la 3 septembrie, comemorăm împlinirea a 15 ani, şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa în oraşul natal, dar şi în Galaţi, unde se mutaseră cu domiciliul părinţii săi din 1934. După stabilirea în Bucureşti, a revenit de nenumărate ori în Cetatea dunăreană pentru a-şi vedea mama (Aneta Ţarălungă, decedată în mai 1997) şi prietenii, sau pentru a participa la importante manifestări culturale şi ştiinţifice. Scriitoarea Violeta Ionescu i-a dedicat cu ani în urmă o carte, „Un pilot subtil … pictorul Ion Ţarălungă – In memoriam” (Editura Phoebus, Galaţi, 2006).

Cursurile şcolii primare le-a urmat la Şcoala Nr. 5, iar după ce a absolvit Liceul Comercial „Alexandru Ioan Cuza” din Galaţi, a studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, pe care l-a terminat în 1955. Aici i-a avut profesori pe pictorii Adam Bălţatu, Samuel Mu00fctzner, Ion Marşic şi Costin Ioanid. A debutat în Expoziţia anuală din 1955. La 1 martie 1956 a intrat în serviciul armatei, la Studioul de Arte Plastice, ca reporter militar, fiind cooptat în multe misiuni militare desfăşurate cu bricul „Mircea”, distrugătorul „Regina Maria”, „Regele Ferdinand”, „Mărăşti”, „Mărăşeşti”, motonava „Transilvania”. Mai apoi a lucrat ca asistent universitar la Institutul Pedagogic de 3 ani din Bucureşti, Facultatea de desen (1962-1972) şi la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (1972-1974). După o absenţă de 12 ani, în 1974 a fost reîncadrat la Studioul de Arte Plastice al Armatei, unde a rămas până în noiembrie 1989, când s-a pensionat. Şi-a organizat mai multe expoziţii personale la Buzău (1974), Bucureşti (1977, 1978, 1985), Tecuci (1977, 1982, 1983, 1985), Tulcea (1978), Deveselu (1982), Caracal (1982), Piteşti (1983, 1984), Constanţa (1989). De asemenea, a participat la numeroase manifestări oficiale şi de grup ale Armatei organizate în ţară şi peste hotare, în Ungaria, Polonia, Iugoslavia, Bulgaria, Rusia Sovietică, precum şi la expoziţii ale U. A. P. R. deschise la Bucureşti, Giurgiu, Turnu Severin, Roman, Botoşani, Piatra Neamţ. S-a numărat printre iniţiatorii fondării, la 19 mai 1990, a Asociaţiei Române pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii (A. R. P. I. A. ), ajutând apoi la înfiinţarea, la 11 noiembrie 1994, a Filialei de la Galaţi a acesteia, care poartă numele Cdor. Av. Anton Mărăşescu. A fost onorat cu mai multe distincţii: Medalia a 30-a aniversare a Armatei Române (1974), Medalia Meritul cultural, clasa a II-a (1984), Premiul I şi II pentru lucrări expuse la ediţia I a Memorialului Alexandru Papană şi Amiral Murgescu, Premiul I pentru expoziţia de pictură „Ceferiada”(1988), Premiul I pentru lucrările de pictură marină, Muzeul de Artă Constanţa (1989), Brevetul Onorific de Pilot Militar acordat de Comandamentul Aviaţiei Militare (1985); Diploma Comandamentului Aviaţiei Militare pentru contribuţia adusă la dezvoltarea aripilor româneşti (1988); Cetăţean de Onoare al Municipiului Tecuci (post-mortem, 2000). A încetat din viaţă la 3 septembrie 1999, la Bucureşti. Este înmormântat la Cimitirul „Sf. Vineri”. Postum i-au fost organizate expoziţii la Galeriile de Artă din Brăila (2000), la Muzeul Militar Naţional din Bucureşti (2004) şi la Muzeul Aviaţiei din Bucureşti (2006). Despre creaţia sa au scris elogios criticii de artă Mircea Deac, Octavian Barbosa, Dan Grigorescu, Magda Cârneci, Cornel Radu Constantinescu, Marin Mihalache, Cristina Angelescu , Valentin Ciucă ş.a. Lucrări ale sale se găsesc în multe unităţi militare de aviaţie şi de marină, în colecţii de stat şi particulare din România, Australia, Belgia, Cehoslovacia, China, Cipru, Germania, Grecia, Italia, Polonia, Ungaria. Sunt, de asemenea, de o mare valoare documentară cercetările sale întreprinse în Arhivele Militare, concretizate în zeci de articole şi studii publicate în revistele de specialitate sau rămase în manuscris, scrierile referitoare la istoria Galaţiului, la ceea ce a însemnat oraşul nostru şi Tecuciul pentru aviaţia românească, evocările consacrate piloţilor de vânătoare Gheorghe Mociorniţa, Alexandru Şerbănescu, Doru Davidovici. O parte dintre acestea pot fi întâlnite şi în cartea Violetei Ionescu menţionată mai sus.

Activând în cadrul Studioului de Arte Plastice al Armatei, Ion Ţarălungă a consacrat multe dintre lucrările sale aviaţiei şi marinei, domenii pe care le-a îndrăgit încă din anii copilăriei şi adolescenţei. A pictat portrete de aviatori, marinari, grăniceri de marină, luptători, scene de evocare a unor importante evenimente din istoria neamului. A fost, în acelaşi timp, un excelent peisagist, surprinzând aspecte ale aşezărilor portuare, ale Văii oraşului Galaţi, imagini ale litoralului românesc, ale Deltei Dunării, ale pământului Dobrogei. Totodată a pictat compoziţii cu cai, scene de interior, nuduri, naturi statice cu flori, aspecte din munca pescarilor, cherhanale. Dragostea pentru locomotive, pentru mijloacele de transport feroviar, moştenită de la tatăl său, mecanicul de locomotivă Nicolae Ţarălungă, decedat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în condiţii tragice, s-a materializat şi ea într-o serie de compoziţii admirabil pictate. Artist de o remarcabilă ţinută profesională, sensibil, deplin stăpân pe mijloacele de exprimare plastică, exigent cu sine şi modern în viziune, a realizat tablouri care reţin prin dinamism, prin sobrietatea naraţiunii sau, dimpotrivă, prin atmosfera poetică, în funcţie de subiectul abordat. A dovedit o excelentă putere de pătrundere şi exprimare a psihologiei umane. Referindu-se la creaţia sa, reputatul critic şi istoric de artă Marin Mihalache nota: „Zborul şi plutirea, avionul şi vaporul, aerul şi apa, iată motivele ce revin cel mai adesea în picturile lui Ion Ţarălungă. Fascinat de cutezanţa zburătorilor, de spectaculoasa ţâşnire spre înălţimile străvezii ale cerului, el caută să surprindă în numeroase compoziţii cu această temă, legătura intimă dintre aceşti cavaleri ai aerului şi metalul însufleţit al avioanelor ce spintecă aerul cu eleganta lor siluetă, pentru care face apel mai ales la vârtejul de linii discontinui ce amintesc întrucâtva de rotirea elicei, prin vibraţia imprimată atmosferei”. Marinele sale sunt de asemenea de notorietate, iar personajele din compoziţii sunt înfăţişate în acţiune, fapt care imprimă ansamblurilor un deosebit dinamism, creează impresia de viaţă trăită intens. În portrete a sondat adânc în forumul lăuntric al modelelor, le-a pus în evidenţă trăsături definitorii ale personalităţii lor.

Considerat fondatorul picturii cu tematică aeronautică din România, perceput ca un pictor-aviator, deţinând chiar un Brevet Onorific de Pilot Militar, acordat de Comandamentul Aviaţiei Militare, Ion Ţarălungă nu a fost niciodată pilot în adevăratul sens al cuvântului, şi-a făcut însă prietenii durabile în rândul aviatorilor, le-a cunoscut viaţa, i-a însoţit în numeroase zboruri, i-a pictat, devenind, aşa cum se exprima pilotul-scriitor Doru Davidovici, „un pilot cu sufletul”, suflet despre care acum, în posteritate, vorbeşte cel mai elocvent lucrările lui.

Corneliu STOICA

 Autor: Emanuel Pope

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s