colindul primului pătrar de lume


DANIEL DĂIAN

un adânc de necuvinte

într-un tăcut absolut

din care nu se zărea decât gustul de apă sărată

uimitor

nu erau peşti întregi

de o parte şi de cealaltă a canapelei

doar picioare sălbăticite împletite ca o ruginire

în zig-zag cu piepturile eliberate deliberat

în glasul plin de pofte al iubitorului de spaimă

 

de peste tot ploua cu glasuri  felurite

cu tencuială sau fără

unele înalt de clare

altele cipciripite până la îngenunchierea urechii mele drepte

dar cele mai multe piţigăieli se blocaseră în spatele bibliotecii

cu bibelouri de plastic înmugurite pe alocuri

aici era locul cel mai protejat de ochi din toată înveşmântata adunare

 

eu

alergam cai verzi prin pereţii rutinaţi de atâţia ca noi

şi traduceam din cipciripire în limbarniţa de toate zilele

câte un fragment întreg de virgule

fiecare în spatelele celeilalte ca un şir de indieni

plecaţi cu noaptea în cap la colindat

 

 

 

 

 

AUTOR   DANIEL DĂIAN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s