Ibovnice cu ochi de Maramures (Actul I, scenele 1-2)


 

 

IBOVNICE CU OCHII  DE MARAMUREŞ 

 

(Comedie populară în 3 acte)

Motto: «Nu-s picioare ca la Floare…

Aşe mândre şi uşoare.»

(din folclorul maramureşan)

PERSONAJELE

IONAŞCU GORUN, ţapinar, între două vârste.

FLOARE, nevasta lui Gorun, cu mult mai tânără decât el.

LUPU CIOMAG, tânăr gospodar, oier.

IZA, nevasta lui Lupu Ciomag.

CODRU TOPOR, pădurarul satului.

BABA DRAGUTINA, descântătoare de farmece.

 

ACTUL I
În casa lui Ionaşcu Gorun.

(Odaie ţărănească. La stânga, în planul întâi, un pat acoperit cu cergă şi două pern;, în planul

al doilea uşa de la cămară. În dreapta, în primul plan, o ladă de zestre vopsită în verde, iar în planul doi, un cuptor ţărănesc zugrăvit în albastru. În planul din fund, pe perete, câteva icoane, ulcioare şi farfurii împodobite cu ştergare înflorate, în partea stângă, uşa de la intrare în odaie, la mijloc o masă, în spatele căreia se află o laviţă lipită de perete, acoperită cu o faţă de masă înflorată; pe masă, o lampă de gaz, o pâine mare acoperită cu un ştergar şi un ulcior de lut; de o parte şi de alta a mesei, câte un scaun cu spătar înalt.)

Scena I

(Floare singură)

 

FLOARE (mătură podeaua, cu mătură din nuiele de mesteacăn şi cântă.):

 

Măi, bade, cu cuşmă neagră,

Du-mă-n lume de ţi-s dragă.

De ţ-a hi urât cu mine
Fă-mă brâu pe lângă tine,
De ţ-a hi urât cu brâu
Fă-mă pană de sansiu,
De ţ-a hi urât cu pană
Fă-mă lumnină de ceară:
Bade, unde-i însăra
Eu mândru ţ-oi lumina.
Oamenii te-or întreba:
Ce lumină-i aiasta?
Asta-i lumnină de său.
Drăguţa din satu mneu,
Asta-i lumnină de ceară,
Drăguţa din a me ţară.

(Se aşează pe pat şi oftează.)

Of, Doamne! bine mai zice cântecul… Bătu-o-ar amarul de soartă că mi-o fost ca o mamă vitregă! Ce folos de aşe viaţă, dacă n-am cu cine ieşi duminică la joc? Toate nevestele ies cu bărbaţii lor, numai eu una nu am cu cine, că Ionaşcu al meu…

(Dă din mână a lehamite, apoi se ridică în picioare.)

De nu m-aş drăgosti cu Lupu, cred că aş muri de amar. Aşe om mândru ca el nu-i altu sub soare… Când mă strânge-n braţe şi mă ţucă uit de toate relele, până şi de hâdul de Ionaşcu, bată-l cucu să-l bată, că mi-o mâncat tinereţea! Bine că nu stă prea mult pe acasă şi Lupu poate să-mi aline dorul. Astă seară musai să vină!

(De afară se aude vocea Izei.)

IZA:

Eşti acasă, vecino?

FLOARE (mirată):

Ce dracu… Doamne iartă-mă!

(Îşi face semnul crucii.) 

Ce-o mai vrea şi mironosiţa asta?

(Se aud ciocănituri în uşă.)

Acasă îs, acasă!

(Încet.)

Unde să fiu? Eu nu umblu toată ziua pe la vecini ca tine.

 

SCENA II

 

(Floare şi Iza)

 

IZA (intrând pe uşă):

Lăudăm pe Isus!

FLOARE:

În veci amin! Şezi la noi, vecino!

IZA:

Of, că tare-s grăbită, da mă aşez un pic, să dea Dumnezeu să se aşeze tot binele în casă şi-n gospodărie! M-am apucat de copt pită, da mi s-o găurit tipsia, ard-o focu’! Atunci gânditu-m-am: ia să dau o fugă la vecina Floare, poate-mi împrumută ea pe a ei?

FLOARE:

Vai de mine, da cum să nu!

(Intră în cămară.)

IZA:

Lupu al meu, vrea să urce diseară la stână şi m-am apucat să coc nişte pită ca să nu mai piardă vremea pe acolo cu făcutul mămăligii.

FLOARE (iese din cămară cu tipsia în mână, o întinde Izei.):

Poftim vecino, foloseşte-te sănătoasă de ea!
IZA (luând tipsia):

Mulţam fain, dimineaţă bună, ţi-o aduc îndărăt!
FLOARE:

Nu-i nici o grabă, nu-mi hia de ea aşe repede. Da, spune-mi, vecino, ce mai e nou prin sat că eu…

IZA:

Da eu nu?… Şi eu dragă vecină, nu-mi văd mâinile de atâta muncă, n-am timp să ies nici până-n uliţă, gândeşti că trăiesc undeva-n pădure, de nu mai ştiu nimic din ce se petrece-n sat, nu am timp şi bună pace!

FLOARE:

Vai, şi eu la fel, de când mă trezesc şi până-n noapte una-întruna…
IZA:

Da, auzit-ai tu, vecină, ce grăiesc nevestele, prin sat?
FLOARE:

De unde să aud? Că eu, de când mă trezesc şi până-n noapte…
IZA:

Da eu nu? Atâta haram pe capul meu că nu am timp nici să schimb o vorbă cu cineva să aflu ce se mai…

FLOARE:

Şi eu la fel, vecino, da spune-mi, ce grăiesc nevestele prin sat?
IZA:

Nu ştiu de e adevărat au ba, da aşe grăiesc toate nevestele că…
FLOARE:

Dacă grăiesc toate, musai să fie adevărat! Că unde nu-i foc, nici…
IZA:

Aşe m-am gândit şi eu, că dacă grăiesc toate nevestele… că doar, de-ar fi minciună, n-ar grăi toate la fel.

FLOARE:

Aşe-i vecino! Da ce grăiesc?
IZA:

Păi, toate grăiesc că Mara, nevasta lui Codru Topor, pădurarul, e ibovnica birăului.
FLOARE:

A lui Bogdan Borcut!
IZA:

Ezact!
FLOARE:

Nu vorbi, vecino!
IZA:

Ei, vezi! Nici mie nu-mi venea să cred.
FLOARE:

Păi, cine ar fi crezut?
IZA:

Terfeloagă nenorocită! La biserică o face pe mironosiţa, nu ar lipsi de la nici o utrenie sau vecernie, de liturghii nici nu mai pomenesc.

FLOARE:

No, vezi tu, vecino!
IZA:

O făcea pe sfânta.
FLOARE:

Mira-s-ar lumea de capul ei, că ne face satul de comedie!
IZA:

Tun-o, Doamne, şi fulger-o! Cum poate să-şi bată joc de aşe mândru om cum îi Codru Topor?

FLOARE:

O pupezoică!
IZA:

Haită!
FLOARE:

O buleandră!
IZA:

Da, sumna de mătase cu flori de mac şi pantofii de lac, de unde crezi, tu, vecino, că-le are?

FLOARE:

De la birău!
IZA:

Ezact!
FLOARE:

Nu grăi, vecino!
IZA:

Să nu apuc să-mi coc pita de te mint, vecino, aşe să mă ajute Dumnezeu!

(Îşi face semnul crucii.)

Mi-o povestit doamna Ruxandra, notăreasa. I-am dus lapte şi ouă, şi aşe, din vorbă-n vorbă, am ajuns să povestim despre Mara. Atunci doamna mi-o povestit, cum notarul l-a văzut pe birău cumpărând la târg, în Sighet, sumnă de mătase cu flori de mac şi pantofi de lac; se lăuda că-i cumpără Rozmarinei. Da cine o văzut-o pe nevastă-sa cu sumnă nouă şi cu pantofi de lac? Nimeni! În schimb, pe Mara a văzut-o toată lumea, se plimba ca o crăiţă prin sat, bătu-o-ar Dumnezeu de şulhetică!

FLOARE:

Nu mai ştie ce să facă de buiacă ce e.
IZA:

Aşe-i vecino, aşe-i! Că, Doamne, bine o mai duce cu pădurarul.
FLOARE:

Păi, da cine o văzut-o vreodată cu sapa-n ţarină, sau cu grebla pe câmp?
IZA:

Ce grăieşti, vecino! Nici în grajd la marhă nu intră magopaţa, că are slugă.
FLOARE:

Nu grăi!
IZA:

Aşe-i cum îţi zic, vecino, da tărnoaţa nu ştie să-şi cinstească bărbatul şi se aşterne pe sub alţii, de parcă birăul e mai bun?

FLOARE:

Ce bine le e unora de trăit pe lume, iar eu de când mă trezesc şi până-n noapte…
IZA:

Şi eu! Atâta treabă am pe cap, de nici nu am timp să aflu ce mai e nou prin sat, nimica nu ştiu!

FLOARE:

Da eu nu? De când mă trezesc şi până-n noapte…
IZA:

Şi eu, vecino, la fel, vai de căpuţul meu! Da, Doamne iartă-mă, că m-am aşezat ca o cloţă şi am uitat de pită; fug, că mintenaş se întunecă. Aşe trece ziua de iute, de parcă nici n-o fost.

FLOARE:

Batăr nu grăi vecino, că eu de când mă trezesc şi până-n noapte…
IZA:

Da eu nu, vecino? Atâta trebăluială pe capul meu, de nu mai ştiu cum mă ţin picioarele!
FLOARE:

Vai, da şi pe mine, vecino, că de când mă trezesc şi până-n noapte…
IZA:

Şi eu, vecino! Nu am timp nici să aflu ce se petrece-n sat. Uite aşe, fuguţa, fuguţa şi tot fuguţa

(Se ridică şi se îndreaptă spre uşă.)

Noapte bună!

FLOARE:

Asemenea şi ţie, vecino!  

(Iza iese.)

Va urma.

Autor Mihai Traista,

Reclame

Un comentariu

  1. Andreica Marioara · octombrie 31, 2017

    Sanatate, uite ca am ajuns pe asta pagina de maramuresul nostru drag, si va
    multumasc ca scrieti Maramures. no, sa nu va suparati sa pun pagina tot
    despre noi: https://cazaremm.ro Va multumim iar, si va zicem numa sanatete la tata familia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s