ASIDUITATEA ZBORULUI


. LECŢII DE ZBOR:

Cu degetele-n formă de mudră acoperiţi cerul

Coloana suferinţelor desprindeţi-vi-o

Nu mai aveţi nevoie de picioare să păşiţi abrupt,

Poteca din dosul inimii.

E prima lecţie despre infidelitatea

Trupului faţă de suflet.

E peste oase,

Dorul nebun ce formează azimuturi

Între om şi cer.

Duceţi degetele la ochi şi apăsaţi

Întunericul din orbită.

La capăt,

Lumina va ridica plămânii universului

Şi va străpunge până în kundalini

Ropotul naşterii.

prima lecție

BOTEZUL DE FILDEŞ ÎN ZBOR

Căci cerul vă cere curaţi la picioarele lumii

În formă de melc adunaţi-vă oasele

La urechea unui elefant,

Aşteptaţi-vă.

E apă în osul sacru şi pe deasupra

E din fildeş uitarea celui ce v-a născut.

Botezul e până la genunchi,

Dincolo de ei sunteţi sfinţi.

Nu mai aveţi nevoie de picioare să zburaţi

Rugăciunea vă e dreaptă,

În coasta lui Kadmon.

a-2-a lecție

DE VEGHE FELINĂ,

MOARTEA S-A NĂSCUT DIN PREA MULT SOMN

Fără picioare omul s-a prins de cer

A mers în mâini şi a căzut.

Desprins de trup s-a aşezat numărând:

Şapte ceruri, şapte vise, şapte naşteri.

Toate câte şapte m-au vegheat.

Primul mi-a fost zâmbet în icoană.

Al doilea,

Lacrimă pentru când voi muri.

Ultimul l-am înţepenit în inimă

Şi m-am rugat în 4 colţuri,

Să devin stea.

a-3-a lecție

ZBOR ÎN DOI – DIN LUMINĂ AM DEVENIT UNU

Să iei cu tine amintirile,

Să le aşezi la capăt de drum,

Când din iubire n-ai ştiut să salvezi

Aripile.

Acum să ne legăm unii de alţii

Doi câte doi până mai ieri am fost,

Plata sărbătorii de argint.

Ploua cu îngeri,

Între umeri de uriaşi albi.

Goliaţii unor averi cât unghia

S-au rezemat de cer,

Când am zburat.

a-4-a lecție

VISUL AMNIOTIC ÎN ZBOR

Cu mâinile legate la spate

I-am ieşit aluncând din vis.

Şubred grumaz să-i susţin ochii din spate…

Dar i-am ieşit lumii pe din dos,

Într-o sâmbătă a tăcerii.

Visul despre EL l-am adus cu mine.

Era proaspăt şi l-am ascuns în inimă.

Mă joc în mine cu iubirea,

Când fără mâini am sprijinit lumile,

Pe picior de lemn şi os de fildeş.

M-am trezit cu geana prinsă-n chihlimbar

Ca o gâză ucisă-n trecere.

I-m botezat moartea şi-am învăţat-o

Şapte vieţi la rând,

Să-mi aştepte zborul pân’ la EL.

Autor Mihaela Celestine,

Anunțuri

4 comentarii

  1. Celestine · Decembrie 7, 2011

    Va multumesc tuturor pentru ganduri si apreciere!

  2. anygabriella · Octombrie 27, 2011

    ..suflet de iubire plin, sa ne traiesti!

  3. Anca Roxana · Octombrie 27, 2011

    Iubirea este lucrarea lui Dumnezeu in noi. Ea ne stramuta in lumea divina pentru renasterea noastra . Iubirea trebuie DESCOPERITA de fiecare dintre noi… pentru ca ea exista in natura umana.
    Mi-am facut timp sa visez – si asa mi-am invatat sufletul sa zboare … ” Şapte vieţi la rând,
    Să-mi aştepte zborul pân’ la EL.” – superb Mihaela …
    Te imbratisez cu Iubire , Inger in zbor catre Acasa …
    Namaste .

  4. Andraw Andrei · Octombrie 11, 2011

    impresionant!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s