…captiv în piele de omidă


Îmi privesc țara de pe degetul mic
și-mi spun :
-doar prin el pot asculta liniștea…

mă caut prin buzunare și vorbele grele
îmi trosnesc bulucinduse-n scâncet de copil

țara mai are dreptul să vorbească?

așa arată conturul cătrănit
pe care-l ascundeam în „buchetul de flori”?

babele
își înmoaie mâinile scheletice în alifii descântate
și-nseamnă fruntea înălțată în chelie cu ochiul
bulbucat de rânjet…

lumea își trage pijamaua peste cap
și se-nghesuie de-a valma
în cartierul somnului
se dau, gratis, pastile de insomniac

-dormi liniștit! țara vegheză pentru tine,
cu-n munte de grăsime-n falcă,
cu pumnul de pastile apăsat în gură…

e-o seară minunată!

putem descoase oamenii,
îi mai putem cârpi din loc în loc…

țara are eleganță…

demult avea capete de cai…

noul s-a născut pur-sânge
freamăta-n copita nărăvașă

lovește, și strigi, înghițindu-ți limba ca o pamblică :

-te salut, conducător iubit!

trăiesc…

sunt fluture captiv în piele de omidă…

nu-mi mai dezbrac haina polipedă…

mă poți strivi, dizgrațios, / sub talpa ta măreață/
mă poți scuipa /când ți se face greață…

 Autor: Dorina Ciocan

Anunțuri

Un comentariu

  1. misionara · Iulie 29, 2016

    Reblogged this on misionara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s