Motivul călătoriei


Motivul călătoriei este un motiv recurent al literaturii universale, el fiind prezent înca din cele mai vechi scrieri în arii geografice diferite căci însăşi călătoria juca un rol însemnat în viaţa oamenilor. Îl întâlnim în epopeea lui Ghilgameş dar şi în spaţiul cultural al lumii helenistice, în epopeele homerice. Încă din cele mai vechi mituri de origine asiatică sau egipteană tema călătoriei revine cu insisţenţă, căci călătoria a constituit mobilul epic primordial al epocii asiatice.

Rama (din poemul indian atribuit lui Valnuki), sumerianul Ghilgameş, egipteanul Setne şi chiar mai multe personaje biblice sunt produse ale mitologiei orientale, dar şi ale poeticii romanului asiatic care şi-a calculat de obicei reperele printr-un destin proiectat să se mişte într-un spaţiu uriaş şi un timp enorm al aventurii fizice şi spirituale. Antichitatea greacă şi latină nu putea rămâne indiferentă faţă de această mare aventură astfel încât călătoria este nelipsită din literatura lumii greco-latine. S-a spus despre Homer că a condensat umanitatea într-un spaţiu riguros trasat, limitând astfel dimensiunea aventurii, că geografia sa este extrem de precisă, şi nu una mitică, fabuloasă, vizionară ca în literatura orientală. Astfel călătoria apare chiar şi într-un spaţiu real, bine determinat ca acela din Iliada şi din Odiseea.

Călătoriile pe mare, între care câteva peripluri de mari proporţii formează una din temele caracteristice mitologiei greceşti, ceea ce pare un fapt firesc dacă ţinem cont că civilizaţiile antice şi în special cele neionice şi miceniană erau (sau au devenit foarte curând) thalasocraţii, întemeindu-şi puterea pe un comerţ maritim însemnat şi pe supremaţia asupra mărilor,  mai ales in spaţiul mediteraneean,dar şi mai departe, în Marea Neagră şi chiar dincolo de Coloanele lui Hercule, pe malul iberic al Atlanticului.

În jurul anului 250  (după alţii cu câteva decenii mai târziu) apare primul roman cu piraţi Aethiopika al grecului Heliodor. Heliodor trebuie să fi fost bine informat în privinţa activităţii piratereşti din vremea lui fiind originar din oraşul sirian Emesa (sau Hemesa) ai cărui locuitori făceau comerţ cu susan şi ulei de măsline iar când condiţiile erau favorabile mai organizau şi câte o expediţie piraterească, îndeletnicire cu o veche tradiţie. De fapt Aetiopka nu este ceea ce întelegem astăzi printr-un roman cu piraţi, dar este primul roman în care pirateria şi piraţii joacă un rol destul de important. Şi iată că după ce vreme de veacuri piraţii au figurat numai in literatura istorică (Tucidide, Herodot, Tacit) şi în poezia epică (Homer) ei pătrund şi în genul romanesc chiar de timpuriu. De vreme ce pirateria este condiţionată de navigaţie, de viaţa pe mare, în romanul lui Heliodor motivul călătoriei este central. De fapt întrega intrigă este concepută ca un voiaj pe mare şi pe uscat. Implicaţiile sunt multiple căci Heliodor creează în acelaşi timp o poveste de dragoste ilustrând totodată realităţile vremii sale.

Conţinând modelul grecesc Petronius şi Apuleius îşi prezintă romanele tot sub forma unor voiaje însă problematica lor este mai complexă căci aventura cedează loc căutării unui cod de existenţă.

În scolul al II-lea e.n., probabil după exemplul Satyriconului latin, se dezvoltă romanul umorisitic-parodic. O reacţie anticromanescă se declanşează astfel în spaţiul romanului, unde adesea, ulterior, va fi atacată iluzia realităţii propusă de literatura romanescă anterioară. Se pornea de asemenea, de la persiflarea aventurilor narate de Antonios Diogenes şi de Lucius din Patrai; acesta din urmă povestise în Metamorfoze despre transformarea unui om în măgar. În 1876 Erwin Rohde a considerat că joncţiunea elegiei erotice cu naraţia de călătorie în vederea zămislirii romanului, ar fi avut loc în secolul al II-lea e.n. sub impactul celei de-a doua sofistici greceşti. Expansiunea ce mai notabilă a cunoscut-o însă romanul erotic, rămas principala modalitate a genului.

Motivaţia romanului erotic se dedublează: iubirea împarte funcţia de generator al intrigii cu destinul; călătoria ca motiv adiacent este liantul eroilor spre împlinirea erotică.

Primul asemenea roman erotic pare să fi fost Efesiaca sau Aventurile Anthieie şi ale lui Habrocones, scris de Xenofon din Efes.

Înainte însa de a aborda aceste romane se cuvine să aruncăm o privire asupra Odiseei, care ne oferă prima călătorie a literaturii clasice.

Va urma

autor Dorina Sisu Popa

Anunțuri

Un comentariu

  1. Alexei · Septembrie 25

    Dorina te-as saruta petru ca ai scris asta
    e foarte bine scris
    bravo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s