Roman în serial

Tunelul(4)

Era probabil un şantier in organizare sau poate abandonat. Din loc in loc se găseau plăcuţe indicatoare scrise intr-o limbă pe care nu o inţelegeam. M-am gândit că poate sunt maşini de import şi că textul este in limba rusă. De ce in rusă, n-am putut să-mi explic, probabil datorită formei literelor, oricum am simtit [...]

Tunelul(3)

Mi-am dat seama ca in sfârsit ieşeam din hatul de ţară şi intram perpendicular pe o şosea adevarată de asfalt. Soseaua făcea o curba uşoară in locul in care mă aflam, de unde aproape imediat se bifurca intr-un unghi ascutit. Zărită de la înălţime poteca pe care venisem, aşa cum era lipită de vârful  unghiului, [...]

Tunelul (2)

Stăteam întins pe spate intr-un lan de maci. Erau atât de multi incât insângerau câmpia . Deasupra mea pulsa un glob mare galben pe care il presupuneam fierbinte, chiar foarte fierbinte. Mai târziu mi-am dat seama că este soarele. Atunci am spus tare : ” ACESTA ESTE SOARELE ” M-am ridicat, am făcut câtiva paşi, [...]

Tunelul (1)

Cei doi bărbaţi erau nebărbieriti de mai multe zile. Hainele le miroseau a fum si a sudoare Erau pătate ici-colo de funingine si de sânge. Unul dintre ei purta brasarda tricoloră atunci când l-a găsit pe celălalt zăcând rănit intr-un tunel de evacuare al metroului. Patrula de-a lungul liniei, asa ca el l-a văzut primul [...]

Pelerinaj pe plaiuri mioritice (I)

Motto: “Munţii noştri aur poartă Noi cerşim din poartă-n poartă!” Octavian Goga (fragment din Cap XXVIII – romanul: Urmaşul lui Dracula) Anii au zburat mai ales după aşa zisa „democraţie” când începu fuga febrilă după îmbogăţire. Peste noapte se inventară urmaşi ai foştilor bogătaşi şi începu procesul de distrugere al ţării. Agricultura rămase în paragină, [...]

Pelerinaj pe plaiuri mioritice (II)

(continuare  Cap. XXVIII din romanul Urmaşul lui Dracula)   Din curmătură admirară priveliştea ce li se deschidea în faţa ochilor de la valea adâncă prin care şerpuia şoseaua până la grandiosul vârf, Parâng. Coborâră apoi pe Jieţul de Est către oraşul minier Petroşani. De partea cealaltă a oraşului, din munte, izvorăşte Jieţul de Vest. Cele [...]

ZÂNA DIN CARPAŢI

(Fragment din romanul URMAŞUL LUI DRACULA)   Paul şi Margareta tocmiră cei mai buni lăutari din ţară şi cei mai faimoşi bucătari, ospătari şi chelneri. Nunta era programată să se desfăşoare pe parcursul a trei zile după obiceiul străbun. Sâmbătă era fedeleşul, duminică cununiile, civilă şi religioasă, iar luni proţapul unde participau cei ai casei, [...]

URMAŞUL LUI DRACULA (roman, nepublicat)

CAP. XVIII SUB SOARELE STRĂLUCITOR AL ITALIEI  (fragmente) Angelo simţi ceva ciudat la acea făptură angelică. Ar fi vrut s-o răpească, s-o iubească cu patimă şi pasiune, să-i ofere drept „regalo” întregul soare strălucitor al Italiei! Dar această femeie plină de graţie, cu trupul numai armonii care se unduia ca valurile mării în acordurile unei [...]

CAZUL (fragment 2)

…… Spitalul, deja pregătit pentru venirea lui acolo. Îl iau în primire cei de gardă şi ştiu că fax-urile ajunseseră. Sunt şi reporterii televiziunii, omul în alb şi brancardierii îi ţin la distanţă. În camera de gardă a spitalului e lume multă, asistente curioase şi doctori, mai tineri şi mai în vârstă. Inginerul îi priveşte [...]

Roman (încă nenumit) – Fragment din Capitolul I (continuare)

Din spatele lor, se auzea tumultul vocilor indignate ale componenţilor „tribunalului ad-hoc”, a căror nemulţumire avea la origine faptul că fuseseră lipsiţi prea repede, de un spectacol gratuit şi inedit, unde oricare dintre ei putea fi, pe rând şi spectator şi interpret. Cel mai tare, însă, se auzea vocea piţigăiată a slăbănoagei, din care desluşea [...]

DEŞERTUL DE CATIFEA (XXXIII)

Securitatea păzeşte poporul,băiete! (2)   Odată intrat în clădire,un individ în civil îi trimise imediat la camera căpitanului Popescu. -Tu eşti Dio,luptătorul cauzelor pierdute? -Bună ziua. -Ce,vrei să mă pui şi pe mine la punct!?! -!!! -Să ştii că şi eu mă antrenez;dacă nu zilnic,cel puţin o dată pe săptămână am program de judo. Aşa [...]

DEŞERTUL DE CATIFEA (XXXII)

Securitatea păzeşte poporul,băiete! (1)   Prima săptămână a lui Dio la internat a fost un adevărat coşmar. Singur la părinţi,considera că totul i se cuvine: lumea întreagă existând,pentru a fi la dispoziţia sa!  Servindu-l cu de toate : cu bune şi cu rele.   Grig,pedagogul,i-a arătat de mai multe ori pumnul deschis.Cică atâtea holuri avea,multiplu de [...]

CHEMAREA DESTINULUI

Capitolul IV Meandrele destinului /1    – Complicată viaţă ai avut, domnule! Se crapă de ziuă şi nu ai scris nimic… Gabriel a întors capul speriat, cu privirea înceţoşată. A trecut mâinile peste faţă ştergând două lacrimi ce reuşiseră să se strecoare printre gene în timp ce s‑a ridicat încet, împovărat şi strivit de toate [...]

CHEMAREA DESTINULUI

Capitolul III Noaptea frământărilor / 5   După atâtea încercări de a‑şi redobândi pământul şi după două înmormântări costisitoare, Vasile a constatat că ajunsese la fundul pungii. Cu toate strădaniile lui nu a reuşit să lucreze toate suprafeţele de teren obţinute. A fost nevoit să se înscrie, cu o parte din tot ce avea, în [...]

CHEMAREA DESTINULUI

Capitolul III Noaptea frământărilor /4    Doar ei doi, bărbaţii, au răsturnat şi al doilea rând de pahare într‑o linişte adâncă de se auzeau înghiţiturile în toată încăperea şi, în aceeaşi linişte, paharele au fost umplute din nou. Femeia îi arunca priviri duşmănoase miliţianului, în timp ce Gabriel rămăsese, parcă, blocat. Nu mai auzea şi [...]

DEŞERTUL DE CATIFEA(XX)

ÎNSEMNĂRILE UNUI ADOLESCENT ÎNFUMURAT(III)   29.x.74.Viaţa este o continuă căutare.O luptă neobosită pentru a găsi forma şi formula ideală de om: în înţelesul cel mai general şi cel mai profund posibil. În lumea aceasta dolodora de enigme şi neînţeleşi  ce-aş mai putea pretinde şi eu? Că nu sunt pe deplin sau chiar deloc înţeles? S-ar [...]

Pasarea Phoenix

Cînd a început toată nebunia?.Eram profesor la liceu şi viaţa mea  banală se tăia şi se unea între momentele de acasă şi cele de la şcoală.Vineri după ora 14  mă simţeam obosit şi cînd am ajuns acasă  pleoapele mi s-au lipit ca sudate.Elena, soţia mea plecase la ţară cu fata cea mică iar eu eram [...]

Ispita -Cap.V -

ÎMPLINIRI ŞI DEZAMĂGIRI 6. La sfârşit de noiembrie, Fănel se îndrepta spre garsonieră pătruns de frig şi umezeală. Tremura în geaca de piele pe sub care îmbrăcase un pulover cu guler şi respira greoi. Alergase puţin prin ploaia ce l-a prins pe aleile dintre blocuri. Venea de la Judecătoria la care introdusese acţiunea de divorţ [...]

Ispita – Cap.V -(5)

ÎMPLINIRI ŞI DEZAMĂGIRI 5. De două săptămâni încheiate era alt om. Evita orice întâlnire cu persoane cunoscute, vecini de bloc ori colegi de muncă. Cu Anca a forţat o împăcare, rugând-o să nu-i pună întrebări şi să-l aştepte până se eliberează în sine pentru a-i vorbi el deschis despre starea lui şi situaţia lor. I-a [...]

Ispita – Cap.V-(3)

MPLINIRI ŞI DEZAMĂGIRI 3. Mamă, Doamne, câte lucruri elegante ai cumpărat! Iubita, tu eşti nebună rău, fată! Nici nu cred că vei avea timp să le îmbraci pe toate, a exclamat Gabi privind surprinsă şi cu o uşoară undă de invidie zestrea pe care Anca i-a înfăţişat-o atârnată în umeraşe pe toate mobilele din sufragerie. [...]

Ispita – Cap.V -(2)

ÎMPLINIRI ŞI DEZAMĂGIRI 2. A doua zi, bine odihnit, Fănel arăta mult mai bine şi părea plin de energie. Dormise tot singur, în dormitorul său. L-au încercat multe amintiri în timp ce-l oblojea Anca la genunchi. A avut de câteva ori pornirea de a o îmbrăţişa, de a o săruta, dar s-a abţinut de teama [...]

Ispita – Cap. V -(1)

ÎMPLINIRI ŞI DEZAMĂGIRI 1. După aproape două săptămâni din prima lună de toamnă, capitala a început să-şi schimbe aspectul puţin câte puţin. Pe alei cădeau frecvent frunze veştejite şi parcurile şi-au modificat coloritul. Ruginiul, galbenul şi roşiaticul erau la mare preţ. Vântul uşor, mai ales pe timpul serii şi al nopţii, aduna cu râvnă frunzişul [...]

Ispita – Cap. IV -

CU CĂRŢILE PE FAŢĂ 4. Trecuse cu puţin de miezul nopţii când Fănel şi Anca au ieşit din restaurant, la mai puţin de zece minute de la plecarea gălăgioasă a celorlalte două cupluri. Uşor ameţit, mai mult de gândurile şi planurile ce-l frământau decât de băutură, el avea mersul nesigur. Nu consumase cot la cot [...]

Ispita – Cap. IV

CU CĂRŢILE PE FAŢĂ 3. Anca a vrut să spună ceva. A renunţat în momentul în care a ridicat mâna într-un gest care ar fi întărit ceea ce gândea: “Ia-l de mână, că el nu ştie să intre în restaurant. Nu a mai fost, sărmanul de el, ca şi tine!” Oricum, Fănel nu ar fi [...]

Ispita – Cap. IV -

CU CĂRŢILE PE FAŢĂ 2. Era târziu, foarte târziu când Mariana a plecat acasă. A solicitat un taxi. Teama de a merge singură pe străzi era prea mare. În noaptea aceea, deşi nu se făcuseră rezervări, restaurantul a fost gazda mai multor evenimente care s-au desfăşurat până după miezul nopţii. Patronul a dat dispoziţie ca [...]

Ispita – Cap.III -

ACŢIUNI ŞI  REACŢIUNI 5. Anca a ieşit din spital cu faţa îmbujorată încă şi se abţinea cu greu să nu râdă. Dar zâmbea. Şi zâmbea frumos! Uimirea întipărită pe chipul doctorului Dobrescu în acel moment de rămas bun, nu-i dădea pace. “Stătea ca un copil care a văzut, pentru o clipă, zâna preferată! Mi-a răspuns? [...]

Ispita – Cap.III -

ACŢIUNI ŞI REACŢIUNI 4. – Dacă nu-ţi ţii gura, poţi avea necazuri. Vezi că alţii au dat din ei şi nu mai sunt aici… Clienţii nu-i apără la o adică. Du-te că te aşteaptă la birou şi… – Stai că nu înţeleg… Te rog, spune-mi despre ce e vorba, l-a întrerupt Mariana pe şeful de [...]

Ispita – Cap.III -

ACŢIUNI ŞI REACŢIUNI 3. Telepatie ori ba, în acel moment Anca se întreba ce face soţul ei drag la ora asta, singur acasă. “Am să-i dau telefon cum ies din operaţie. Doamne, câte oase rupte! Cum or fi rezistat oamenii ăştia? Cum de mai trăiesc? Şi pe Fănel îl mai fură viteza, dar să circuli [...]

Ispita – Cap.III

ACŢIUNI ŞI REACŢIUNI 2. Telefonul a sunat strident în liniştea apăsătoare din apartament şi Fănel a tresărit speriat. Era încă în picioare şi derula filmul conversaţiei cu Gabi. Îşi făcea reproşuri pe două direcţii: că nu a procedat corect faţă de o prietenă atât de bună a familiei şi că nu a fost convingător atunci [...]

Ispita – Cap. III

ACŢIUNI ŞI REACŢIUNI 1. Adânc marcat pentru că nu-şi dădea seama de ce a fost chemat, cu teamă crescândă pe măsură ce-şi făcea inventarul acţiunilor legale şi mai puţin legale din ultimele două-trei luni, Fănel a bătut la uşa cabinetului de lucru al şefului Serviciului furturi de autovehicule. Venise în grabă, răzbind cu greutate în [...]

Detalii @12

- Lora, repetă femeia, căutând în bezna subconştientului vreo posibilă analogie cu respectivul nume. Nu găsea nimic relevant. Din adâncul amintirilor aride, ca dintr-o cavitate săpată într-un huceag necunoscut, izvorau succesiunile imaginilor sinuoase. Se visa singură, acolo, în casa ei, în copilăria ei, între zeci de bruioane neterminate, schiţate în grabă, cu intenţia surprinderii elementelor [...]

Ispita – Cap.II

DESTĂINUIRI 3. – Eu sunt fericit, iubito, cu ei ori fără ei acasă, atâta timp cât ştiu că şi ei sunt fericiţi acolo unde se află… – Bine, bine, dar… puteai da un telefon… – Şi surpriza unde mai era, iubito? Uf, dar cât ai fumat de miroase atât de urât aici?! – A fost [...]

Ispita – Cap. II.

DESTĂINUIRI 1. În acelaşi timp, Fănel zâmbea necunoscutei pe care o invitase la masa pe care friptura, doar începută, se răcise deja. Înaltă, suplă, îmbrăcată simplu, decent, dar cu gust, intrase fără zgomot în separeu, condusă discret de ospătar, arborând un zâmbet uşor, prietenos şi, în aceeaşi măsură, timid. L-a privit fugar pe bărbatul care [...]

Ispita – Capitolul I / 3

Capitolul I / 3 ÎNDOIALA   Pe Anca a cunoscut-o graţie unei întâmplări pe care o socotea ca fiind înscrisă în destinul său. Trebuia să se întâmple şi atât. La o oră de autoapărare, poate din cauza unei aruncări peste şold care depăşea limita sportivităţii, pe când era elev la Şcoala de Poliţie din Câmpina, Fănel [...]

Amalgam cap 4

Sta cu ochii pironiţi ,cu coatele pe genunchi şi cu palmele apropiate pe o bancă din parc. Fetele lui plecaseră de ceva vreme şi parcă furaseră în bagajul lor prospeţimea primăverii.   Era singur! Îşi aminteşte momentul în care a ţinut-o în braţe pe Teodora întâia dată. Era foarte tânăr şi nu prea ştia ce să [...]

Amalgam.cap 3

Daniel îşi scutură şuviţele de ploaie şi odată cu ele alungă şi trăirile care i-au copleşit simţurile într-un mod atât de tulburător încât a rămas surprins . Se gândea că joaca asta cu Lia a mers prea departe şi probabil datorită fanteziilor care au curs aproape fără voia lor i-a dat această stare . Cu [...]

Scrisoarea…autor MIhai LEONTE

Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE     11                        SCRISOAREA   Scrisoarea ajunsă ladiriginte era una de convenienţă, prin care eram informat că Minica s-acăsătorit şi nu trebuia să mai avem nici o legătură. Scurt şi concis. Timpultrecea ducând dorul timpului petrecut cu Minica. Începeam să mă obişnuiesc fărăea văzându-mi de şcoală şi practică. Aproape [...]

Destine paralele (14) – roman

Durere şi extaz Andreea era aşteptată la Universitate atât de Robert, cât şi de Andrada care sosise din întâmplare în acelaşi timp cu Roby. Când s-au văzut, s-au îmbrăţişat şi sărutat ca şi când nu se întâmplase nimic între membrii grupului lor de prieteni. – Dadi, am să-ţi dau o veste care sper să te [...]

Destine paralele

13 Enigme La despărţirea de Andrada, Cristian a stabilit cu ea să se întâlnească în după amiaza zilei următoare în acelaşi loc de pe bulevardul Republicii, pe terasa restaurantului Olimpic, apoi vor vedea încotro să meargă. Trebuiau să lase maşina la bunici, aşa că Deea a preferat să meargă şi ea să-i vadă. Nu-i mai [...]

Destine paralele (12) – roman

12. Mirajul pădurii de stejar  Urmărindu-şi planul de a o seduce pe fată şi ca nu cumva să-i trezească suspiciuni, Cristian a stabilit cu sora sa ca sâmbătă după ora zece să iasă la o plimbare în afara oraşului. Destinaţia era pădurea Gîrboavele, situată la mai puţin de cincisprezece kilometri în afara oraşului spre Bârlad, [...]

Destine paralele

11. Pregătirea atacului final Când petrecerea a luat sfârşit, Cristian a reuşit să găsească un taxi şi împreună cu Deea, au plecat mai întâi să o ducă pe Andrada la cămin, apoi spre casă. La despărţirea, a smuls promisiunea Andradei de a se revedea săptămâna următoare. – Spune-mi dragul meu frate, ţi s-au aprins călcâiele [...]

DESTINE PARALELE (10) – roman

10 Pariul Intrând în salonul cu discoteca, cei doi tineri urmaţi imediat de Cristian şi Andrada au fost întâmpinaţi de un zgomot asurzitor, fum şi miros de transpiraţie. Localul era plin la refuz cu tineri din toate categoriile sociale. Ospătăriţele cu fustiţele lor scurte abia reuşeau să se strecoare printre mese, purtând nelipsitele lor tăvi [...]

DE CE , DOMNULE DOCTOR ? (12)

A doua zi, au sosit pe rând, Romeo şi un poliţist. Alt poliţist ?!. Mi se părea, chiar era un asalt, de parcă soarta omenirii stătea în declaraţia mea. Odată, de mult în copilăria mea am fost convins de un grup de copii să merg cu ei la livada IAS-ului ca să furăm mere. Când [...]

Detalii @10

*** Progresiv, cu fiecare pas făcut spre necunoscut, totul se dilua până la ultima moleculă a realului susceptibil. Urzeala digresiunilor vizuale se risipea în mii de iluzii şi întregiri ale reveriilor tangenţiale, tot mai multe înfăţişări lăsându-se înfrânte de abisul văzduhului înecător. Tăcerile se revărsau în ecouri repetabile, spărturi de cer şi suferinţă, oscilaţii eterogene, [...]

Despărţirea

Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE 10                                DESPĂRŢIREA În săptămâna de practică timpul trecea extrem de greu . Fiindcă erau multe vagonete de steril pentru descărcat, maistrul ne întreba dacă vrem să ne dea în acord. Adică descărcai 5 vagonete, aveai un schimb lucrat. M-am ortăcit cu un coleg şi am început să facem [...]

Marile dileme…autor MIhai LEONTE

Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE   9                                     MARILE DILEME   Săptămâna de practică mi s-a părea lungă cât un an. Mă aşteptam ca ceva să se întâmple, dar nu chiar aşa de repede. Începusem să mă ataşez de această fiinţă. Tocmai când eu îmi făceam tot felul de gânduri, un miner din Dealul [...]

De ce domnule doctor?

A doua zi, au sosit pe rând, Romeo şi un poliţist. Alt poliţist ?!. Mi se părea, chiar era un asalt, de parcă soarta omenirii stătea în declaraţia mea. Odată, de mult în copilăria mea am fost convins de un grup de copii să merg cu ei la livada IAS-ului ca să furăm mere. Când [...]

De ce, domnule doctor?

-Bună seara Ion !.Cum stăm cu mâinile ?-m-a întrebat Ioana. -În ghips, deocamdată. Bună seara !. -Hrănitu-te-a cineva ?. -Daaa!. Au fost ai mei la mine.Stai,unde pleci ? -Văd că nu mai ai nevoie de mine. -Ei au fost peste zi,acum e seară şi mi-e foame. -E prea târziu să mănânci ! -Cine a zis [...]

Vesti sumbre…autor Mihai LEONTE

Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE     8                                         VEŞTI SUMBRE   Anul şcolar avea să înceapă curând adică mai exact marţi 15 septembrie 1959. Ultima mea zi de lucru a fost joi. 27 august 1959. Minica şi-a asigurat zi liberă sâmbătă, pentru a putea să mergem la Alba Iulia pentru a o vizita [...]

DE CE , DOMNULE DOCTOR ?(10).

Când m-am trezit din vis, în sală nu mai era niciun spectator. În faţa noastră, o femeie în halat albastru ne privea surâzând.Când s-a simţit privită, a întors capul şi a început să facă ordine. Apoi ne- a spus : -Dacă mai vreţi, puteţi sta şi la spectacolul următor. Nimeni nu vă dă afară . [...]

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 433 other followers