Proză scurtă
În numele iubirii
Îngenunchiată privesc la punctul zero. Există? Nu există. De unde știu răspunsul? Tremură lumina, tremură strada, tremură piciorul meu și apa care cade peste mine. Mai stai? Mai stau. Dă-mi un ziar. Dă-mi și o cafea. Ce ziar? Am io ziare? Uite ăla de acolo. Unde privești? Bă da chior ești. Nu mă acolo, uite [...]
Visul
De ce așezi pietrele pe marginea drumului? Ai spus ceva? Mama mă privea mirată. Te-am întrebat de ce așezi pietrele pe marginea drumului? Arată mai bine. Nu-i așa? Cine arată mai bine? Drumul. Privește. Nu văd decât praf și pietre. Ce-ai putea să vezi? Suntem la marginea lumii. Asta e tot ce trebuie să vezi. [...]
Partea 1-Aceasta iubire
DEȘI ESTE ÎNCONJURAT DE MULȚI PRIETENI, SE SIMTE SINGUR PE DINĂUNTRU. NU S-A ACOMODAT FĂRĂ EA ,NU-ȘI POATE VEDEA VIITORUL FĂRĂ DE EA. CU FIECARE ZI CE TRECE ȘTIE CĂ SUFLETUL LUI ÎI ESTE DESTINAT DÂNSEI, ȘTIE CĂ ÎN CARTEA NUMITĂ DESTIN ESTE SCRIS CĂ EI DOI SĂ FIE ÎMPREUNĂ PENTRU TOTDEAUNA. NU TRECE MINUT [...]
Partea a 2 a-Această iubire
Ziua a început foarte anevoios pentru dânsul.Toate păreau să meargă contra voinței lui, totul părea atât de straniu, de trist. Se gândi să-și prepare o cafea pentru a-l ține treaz, cat de cat.Privea apa din ibric cum fierbe și se gândea că și inima lui clocotește de mult, mult timp. Înghiți guri mici din cafeaua [...]
Partea a 4 a-Această Iubire
Era ora 3:00 dimineața. Ca de obicei, nu avea somn și încerca să lucreze la o poezie. Inspirația îi lipsea, însa făcu în așa fel încât să scrie 2-3 versuri. Terminase într-o oră, de abia 2 strofe.Chiar și el era șocat de cât de mult durase să creeze doua strofe. Se gândi să meargă la [...]
Partea a 3 a-Această iubire
Erau amândoi pe o câmpie ticsită de maci.Alergau unul după celălalt exact ca în prima zi, ca în prima lor zi de relație.Soarele-și făcuse prezenta de ceva timp, cerul era senin, vântul sufla ușor, câteva mici pasarele dănțuiau în aerul cald și ușor de suportat, iar ei, ei cântau, dansau, țipau de fericire, de extaz [...]
Partea a 5 a- Această Iubire
O altă zi, alte gânduri, alte stări, alte sentimente…Totul începuse bine în acea dimineață. Se simțea vioi și fredona versuri compuse chiar de el. Privea atmosfera de afară și-și spusese că trebuie neapărat să meargă pe plajă; doar așa se putea relaxa fără să se gândească la nimic altceva. Își pregătise niște pantaloni negri de [...]
Ochii tai
In noua sute nouazeci si noua de sertare prafuite de vreme ochii tai alearga-cautand noua ani o parte din tine …nu-s eu parte de noua, nici tu parte de opt ,nu stim nici noi , e UNUL,opt impletit cu noua si atat.Zbor ma visam,nu dor dar…cad spiralat petrecandu-mi ”buzele peste ochii tai mangaind”.Ochii tai care [...]
Răscoala ţuicii – povestire istorică
La 18 octombrie 1900,primarul comunei Pârscov,trimite un raport la Tribunalul Buzău,spunând că locuitorii de aici “sunt în fierbere şi înarmaţi”,ţăranii ocupând clădirea primăriei, nemulţumiţi de noua lege a ţuicii. Atunci,Prefectul,Judecătorul de Instrucţie şi colonelul Cocea, comandantul unui excadron de călăraşi, au venit să oprească, prin cuvântul Prefectului cu promisiuni demagogice, dar ţăranii nu s-au lăsat [...]
Magia
Moş Crăciun împreună cu ucenicul său stau pe o margine de nor. Îşi mângâie bărbile gânditori privind cu interes spre pământ. -Mai avem de aşteptat? întrebă ucenicul, care abia îşi stăpânea nerăbdarea. -Mai aveeeem, răbdare, răbdare, tinere! -Ba eu cred că-i timpul să plecăm! Am văzut că au început să dea la televizor reclama cu [...]
cu dalta
Dupa tot ce se întâmplase Mihai nu mai putea sa nege ceea ce era evident. Trebuia sa schimbe abordarea , aşa nu se mai putea. Aerogara era goala la acea ora , doi maturatori isi faceau treaba cu zor . Înca era ameţit de tot ce aflase in ultimele 24 de ore, Cel ce spune [...]
Împrejurări nocturne
Nici nu isprăvisem să mă’nchei bine la palton, părăsind cârciuma cu pricina şi simţeam cum mă dezmeticesc aşa într’o stare să iau la numărat piatra cubică (ce’mi înşfăca picioarele) urmărind’o pas cu pas, pe’ndelete, doar pentru’a mă’mpăca iar cu idee că’i fără soţ. Toată dezordinea, pricinuită d’alternanţa temperaturii, s’a risipit sub tropăitul de iapă sub [...]
LA MULŢI ANI, IUBITĂ MAMĂ, ROMÂNIA!
1 Decembrie 2011-Ziua Naţională A României. La mulţi ani, România! La mulţi ani, fraţi români de pe întinsul planetei! Hai să dăm mână cu mână şi să ne unim gândurile întru dragoste şi frăţie…precum au făcut-o străbunii noştri, altădată, la Alba Iulia. La 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, Marea Adunare a hotărât Unirea Transilvaniei, [...]
O altfel de scrisoare, de 1 Decembrie
Draga mea, Românie, Am vrut să îţi urez de ziua ta, aniversară, sincerul şi căldurosul, „La mulţi ani”. Ştiu cât eşti de bolnavă, de aceea, mai bine îti urez multă sănătate, că asta este mai bună decât toate. Ai trecut tu prin mai multe gripe, prin cateva razboaie şi revoluţii, dar ai renăscut, sper să [...]
In muzica lui Chopin
Ceaţă. Lumini de felinar pierdute în hăul străzii. Câte un trecător solitar. Gânditor. Pustiit. De nicăieri, parcă, apare o pereche de îndrăgostiţi. Se ţin de mână, dar sunt departe unul de celălalt…fiecare cu ale lui. Vizavi, pierdută în aerul lăptos, e casa ei. Ghicesc prezenţa-i la geam, pentru că vălul ceţii e de nepătruns. Dar [...]
O uşă deschisă- un infinit infinit
Am deschis uşa de la apartament şi m-am trezit în faţă cu infinitul. Am privit la stânga şi am văzut un tunel fără capăt. Şi n-am zărit nici măcar luminiţa de la capăt. De la capătul tunelului adică. Am privit la dreapta şi am desluşit în lumina palidă a dimineţii un alt tunel infinit. Adică [...]
Katrina,pacat din iubire(fragment din roman)
Anton si Katrina urcau primii,inlantuiti unul de altul,sarutindu-se cu foc..Katrinei parca ii disparuse un val de pe fata,de cind aflase patania lui Anton.Isi dadea frau sentimentelor de parca vroia sa se convinga ca poate lupta impotriva destinului.Destin care fusese nemilos cu ea,avind in vedere ca se nascuse intro familie nevoiasa si ea nu se simtea [...]
Învăţând să învăţ
E dimineaţă şi eu mă învăţ să mă trezesc. Deschid un ochi. Apoi îl deschid pe celălalt. E încă întuneric. Şi întunericul trebuie să-l învăţ. Urmează o parte dificilă. Trebuie să mă scol. E greu. Dar trebuie să mă învăţ şi cu asta. Pun un picior jos din pat. Mă odihnesc puţin. Îl pun şi [...]
PORŢILE VEŞNICIEI
Azi, umil am bătut la poarta veşniciei, poate am nimerit la poarta veşniciei mele, mirat mi-am privit mâinile şi în ele ţineam cheile timpului, cheile mării de la uşa nemuririi… M-am întrebat de ce nimeni nu-mi deschide? De ce mă lasă să aştept. Am aşteptat o eră şi un mileniu şi pe deasupra vreo zece [...]
ABECEDAR
În drumurile mele cu gânduri rătăcite am întâlnit un zeţar bătrân de la începerea slovelor! Umil, l-am rugat să mă înveţe tainele literelor să mă înveţe să scriu, să mă înveţe să citesc. Bătrânul m-a privit în ochi mult timp nu a spus nimic, a dat din cap cublândeţe: -Fiule, ţi-am privit ochii cum îţi [...]
Sunt doar un om
Sunt doar un om. Un om ca toţi ceilalţi. Puternic – aş fi zis acum ceva vreme. Încrezător. Optimist. S-a schimbat ceva? Sunt tot eu, doar că lumea din jurul meu se schimbă mereu. M-am ascuns în cochilie ca să prind puteri şi brusc am descoperit că sunt mai singură. Şi nici eu nu mai [...]
Cum sa te desparti de octombrie
Octombrie e luna in care stii ca te desparti definitiv de vara, chiar si de vara aceea prelugita insiduos si calin pana pe treptele lui octombrie…Vara aceea lasciva , cu priviri hipnotice intinzand spre tine brate care implora daruire, vara aceea bezmetica, afisandu-si frumusetea fara pudoare si reticenta. Ce vrei de la mine, Octombrie?I-ai cerut voie lui [...]
Iubire
Cineva îmi spunea o poveste: „ Trei fluturi stăteau în preajma unei lumânări aprinse vorbind despre Iubire. Primul priveşte către flacără şi spune: „O ştiu, am trăit-o , e asemeni flăcării din faţa noastră.” Al doilea, bate din aripi şi se apropie atingând cu aripa-i flacăra lumânării şi spune:” Da, îmi amintesc de ea, [...]
Zorba
Mergea agale, fără gânduri, cu mâinile în buzunare, parcă pierdut într-o lume la rândul ei aproape de pierdere. Avea timp : era şomer, nevasta îl părăsise, copiii plecaseră spre alte zări, mai promţătoare, munceau mult, erau obosiţi si trişti. Câinele murise. Banca îi luase casa. Mergea agale, întors în sine-însuşi, văzând fără să vadă, ascultând [...]
Coșmarul unui …..
Este un adevărat coșmar. Împart camera cu trei frați și două surori. Înăuntru este foarte cald, trei pereți sunt din sticla și celalalt este negru. Printre doi pereți de sticlă poți vedea alte ființe care nu seamănă deloc cu mine. În camera noastră avem doar mâncare si apă. Totul a început când ne-au luat de [...]
O tresărire
Din dimineata aceea urata de toamna nu mai tin minte mare lucru, cu toate ca ea va mai sta in mintea mea alaturi de celelalte, atat cat a mai ramas din amintire. Un inceput de zi oribil, in care voiai sa ma atragi pentru a-mi arata inefabilul din partea de urat…asa-mi spuneai. Ai intrat tinandu-ma [...]
Un chip
Dupa cum iti spuneam, banuiam ca nu esti tu ! Nu, mie nu-mi place sa-mi mai ascund chipul ! E ca si cum as duce in spate o greutate care pana la urma m-ar dobori ! Tu ti l-ai schimbat, incercand sa devii o muza pentru visator. Da, da, acel visitor…Nu mi-ai spus tu cat [...]
Rostul visării
Am fost departe zilele astea, departe ! Am vrut sa revin cu scrisul pentru ca mi s-a intamplat ca privind in apa prea murdara si prea curgatoare, mi s-a parut ca iti zaresc o clipa chipul, ochii tai privindu-mi fix ochii mei…ochii mei atat de mici si de obositi, atat de rataciti si de iscoditori. [...]
Portret în oglindă
Era spre seară, iar eu mă revărsam necontenit în mine, din afară parcă, înţelegând dintr-odată ceea ce nicicând nu reuşisem şi chiar renunţasem să mai caut a înţelege, sătul, chiar cu lehamite-mi spusesem într-o zi că nu-mi mai pasă, de ceea ce crezusem uneori că „văd”, dar, vai!, vălul ce mi se luase de pe [...]
Pacea dintre Monos şi Logos
Este adevărat că devenim pe zi ce trece mai individualişti şi, poate, mai egoişti în a ne dărui aproapelui. Dar oare el, aproapele, merită atât de mult pe cât, creştineşte, i s-ar cuveni? Unde începe mucenicia lumească – şi mă refer aici la răbdarea creştină întru zidirea aproapelui tău – şi unde inutilitatea acestei jertfe, [...]
Gânduri la (m) odă
- Duşmanii vieţii sunt amintirile. Efervescenţa gândurilor dimineaţa, în faţa oglinzilor, arată adevărul despre om. - Care om? - Dacă te priveşti în oglindă, tu eşti omul. Profesorul priveşte mirat studentul. Studentul plictisit cască. Telefonul din mâna lui devine punctul atractiv. - Domnule profesor, omul se descoperă doar privind la el? şi dacă e aşa, [...]
!!! ReGRESIE ŞI FAIANŢĂ LA PACHETUL DE VACANŢĂ
bai mi en’ Anda (a drinc) – Ce căcat faci, dude? Când te-ai întors? – Parcă ai asculta pe la uşi, bro! Uite la tine veneam! Te fac [...]
Deviza mea
- Care este deviza ta în viaţă? mă întrebă el arborînd un zîmbet stafidit în timp ce coboram amîndoi scara cea străveche a blocului ăla superstrăvechi. Vorbele lui răsunară uşor straniu în caverna aceea a spaţiului care, după cum am spus, conţinea şi o scară străveche pe care acuma o coboram amîndoi într-un soi de [...]
Tu
Te voi regăsi într-o dimineaţă „nebună” de luni, eu pufăind dintr-o ţigară, tu scriind pe marginile universului numele meu. Mai ştii? Cum ne ascundeam de toţi, ne tăvăleam în iarba de-un verde prea crud, desenam pe asfalt poveşti cu creta şi credeam în consistenţa visurilor? Pe-atunci aveai miros de Cat Stevens- Wild World, acum-ori de [...]
Oglinzi pentru Torin
Cauza: Arunc cu pietre. Efectul: imaginea mea se deformează, cercuri, cercuri; imaginea mea se multiplică, cioburi, cioburi… Oglinzi pentru Torin Mă născusem într-o zi ploioasă. Când m-am trezit am realizat că îmi lipsesc aripile. Am început să plâng. Ploaia şi lacrimile mele erau una. Ce se întâmplase? Când se întâmplase şi de ce tocmai mie? [...]
Ficţiune telceană şi adevăr romanesc I – Ciocatele lui Gigi
Avertisment! Această scriere nu se pretinde o “poveste adevărată”! Orice asemănare cu persoane reale, sau întâmplări reale, e pură coincidenţă Pe trepte, la „Hovrea”, Gigi duhăneşte calm şi sigur pe el, analizându-şi din când în când vârful ciocatelor proaspăt încălţate. Aşteaptă apariţia vreunui cunoscut cu care să soarbă în tihnă un cafei. E [...]
Formula fericirii4
Formula fericirii4 Simpaticul extraterestru intuise bine,Alina se îndrăgostise de el, altfel nu îşi explica schimbările bruşte de comportament ,atunci cănd apărea în faţa ei. Dar el venise cu un scop precis , acela de a îşi ajuta semenii.Şi orice implicare emoţională îi era cu desăvărşire interzisă.O discuţie avea să clarifice această istorie. O surprinse într-o [...]
Gigilică (schiţă)
Gigilică se născu într-o zi de vară, la mijlocul lunii iunie, când ziua se îngână cu seara iar soarele se tranformă într-o minge de culoare roşie şi dispare încet, la orizont, lăsând locul lunii, crăiasa nopţii, să se răsfeţe printre stele. Tocmai se copseseră cireşele pietroase. Într-o după amiază, când soarele nu mai dogorea [...]
Muzică
Scoate fotografia aia de acolo, zise directorul. Îi vorbea secretarei lui celei noi, parcă atunci o vedea pentru prima dată, nu remarcase prezenţa ei prin nimic deosebit, acum însă fotografia aceea de pe perete îl făcu să o privească mai atent, nu era urâtă de loc şi se întrebă cum de o fi trecut de [...]
Gigilică (schiţă, ultima parte)
Gigilică şi-a completat profilul şi s-a descris: “ bărbat matur, fără obligaţii, cu venituri substanţiale, caut o femeie care, pe lângă afecţiune, să-mi dăruiască şi un moştenitor”. Această descriere părea destul de atractivă pentru femeile care ştiau ce vor, serioase, însă unele dintre ele nu îndrăzneau să-l abordeze direct, cu mesaje, să nu creadă că [...]
Chiştoc de viaţă
- Mamaie! - Ce-i? - Mama a zis să merg după ea. - Aşa? - Îhî! - Unde? - Pe câmp. Mamaie, a zis să iau o găleată. - Ia o găleată. Dorul se împarte în bucăţi mici. Dorul de mine – copil, dorul de mine – feiricit, dorul de mine – acum. Patru [...]
destine căptuşite
Visul nu mi-a dat pace toată ziua. O groapă mare. Şi el cade în ea. Nu poate să fie adevărat, aşa mi-am repetat o zi întreagă. Nu i-am povestit visul. A plecat la muncă de dimineaţă fără să zâmbească sau să facă ceva diferit. Şi-a pupat pe frunte cele trei fete şi a plecat. Inima [...]
Suflet călător, îngroapă-mă în cer!
- Da, din păcate, ai nevoie de ajutor. - E destul de grav? - Să spunem că nu e cancer. Hai să ne concetrăm asupra psihicului dumneavoastră. Ne tratăm de ulcer, facem câteva perfuzii, urmăm un regim alimentar sănătos apoi mai vedem. - Aşa pare destul de simplu. Adevărul e că nu pot rămâne internată. [...]
Poveste fetiței mele
Mami, câinii de ce nu pot să zboare? Soarele încălzea leneș vietățile de pe pământ. Printre acestea era și Daria, care stătea cocoțată pe o piatră, Piatra Crăiesei, așa o botezase și unde-și petrecea mai tot timpul la sfârșit de săptămână cu prietenul ei Tomiță. Erau cam de-o seamă. Daria împlinise opt ani, iar Tomiță [...]
Aș fi putut să fiu om mare
M-a izbit puternic în moalele capului, făcându-mă să mă prăbușesc pe asfalt. Moalele capului nu înseamnă neapărat creștetul capului. Adică, normal că în creștet este situat, dar se cheamă moale pentru că la bebeluși craniul se întărește la câteva săptămâni după naștere, nu mai țin minte câte, așa-zisa fontanelă. La mine s-a închis pe la un an. Așa [...]
Are you happy?
Întrebarea, deși simplă și mai mult ca sigur pusă din curtoazie, m-a năucit. Pe individ îl văzusem prima oară în viață de dimineață, iar la prânz el formula această banal de teribilă întrebare. Nu aștepta de la mine cine știe ce răspuns elaborat, de aceea, puțin mirat, a repetat întrebarea trecând de la tonul neutru, [...]
40?
Mă gândesc ce-o fi fost în capul lui Dăncuș când s-a apucat el să scrie Bărbatul la 40 de ani. De ce nu la 30? Sau la 50? Parcă 45 nu e și asta o vârstă! Și ce-o fi scris el în cartea aia? Care or fi fost frământările lui? O fi tras vreo concluzie? [...]
Parasca şi Cititor de proză
Acest text este o “goangă” Alina Dora Toma GOÁNGĂ, goange, s. f. A spune goange = a spune fleacuri, minciuni. A se ține de goange = a fi neserios, a face farse, glume (nepotrivite). – Probabil formație onomatopeică. - Bună ziua Parasco, ci faci aicea ? - Ghini, măi Pavili ! - Da ci faci acolu, cu cutia ceia neagră, în păpuşoi ? [...]
Tablou de primăvară
Părea mai mult mort decât viu, dacă n-ar fi tuşit atât ar fi dormit liniştit, sfărmat de boală şi oboseală. Tremura însă sub plapuma grea deşi era primăvară târzie şi până şi cireşele ce se vedeau afară, în grădină, păreau să fie aproape coapte de atâta soare. Se aşeză lângă el în pat şi spuse [...]
Cenusa Destinului..2
Doamne! N-am nimic pe pămîntul ăsta al meu! Doamne, fă-mă furtună şi aruncă-mă departe în lume! N-am nimic Doamne şi pieptul ăsta spălat cu lacrimi şi sudoare ţi-l dau ţie!.Nimic Doamne, nici măcar o veşnicie sprijinită în tîrnăcopul cu care sap zilnic mormînt.Mă doare Doamne crunt că mişeii şi nebunii lovesc cu bîta iar cei [...]
