poem în proza
Să sprijinim împreună cerul gurii
Prietenia este un cuvânt În care ți-ai pus amprenta ca într-o bulă stacojie de ceară. Prietenia este alt cuvântPe care, sunt sigur, nu îl vei rosti niciodată:Pentru că poezia, dragul meu, nu ajută niciodată oamenii. Impiegatul nu o urca niciodata pe bunica în tren pentru căEl era prieten cu peronulȘi îi erau antipaticeplasele de Kaufland [...]
Între relativ şi absolut rămâne microuniversul
Amintirile au fost cândva imagini întregi, culori în exces, ca să ajungă nişte bărci năpădite de nisip, cu margini muşcate de vânt şi ploaie, epave sechestrate de plasele timpului. Doar trăirile trecute prin foc devin amintiri, atunci când peştele îndrăzneşte să înghită nada cu lăcomie, simetria aripilor dezvoltă suficientă energie, piscurile munţilor devin accesibile în [...]
Mă mut departe de vioara din noi
Îţi iau sufletul în mâinile mele şi îl ascult peste zi. Desenele de pe masă vorbesc despre florile de cireş şi visele ce coboară odată cu ele. Ascultăm vioara care creşte în noi peste arcul timpului. Şopteşte despre urmele din iarbă, se leagănă pe frunzele de tei apoi se rătăceşte în plasa unui păianjen. Plânge [...]
În camera mea
În camera mea se aud şoapte de tulpini şi cuvinte de imbold, se percep culori în mişcare, nimic nu se vinde dar nimic nu se dă gratis, floarea soarelui, o ştim cu toţii, e fidelă soarelui, îl urmăreşte cât trăieşte, pe mine mă urmăresc visele zi şi noapte iar dacă le ascult, mă răvăşesc, în [...]
Sub troiene
Sub troiene s-au ascuns frunze rupte, ofilite, pașii tăi de-odinioară și multe gânduri pierdute te strecori în faptul serii, parcă să îi cauți urma de când a plecat din lume ți-ai rătăcit vieții, cârma scârțâind omătul proaspăt parcă ți se jeluiește ochii lui nu mai scânteie, pasu-ți iute, obosește vorba [...]
ELEGIA XIV pe firul gândului călător
ELEGIA XIV pe firul gândului călător Pe moneda bătută atunci a fost trecut eronat anul, O melodie de departe te cheamă, poezia ei s-a ascuns în tine, doar visul i-l porţi în suflet… O fată ţi-a traversat timpul – reamintirea unui alt timp sau doar o trecere temporară printr-un nou timp, Acesta-i misterul şi cheia [...]
SFÂRŞIT DE FEBRUARIE
unele cărţi nu au titlu, nici prefaţă. Paginile nu sunt numerotate personajele principale mor înainte de final. supărat pe refrenul unei melodii care parea a fi blues am hotărât să salvez de la uitare un personaj secundar.L-am ales pe Hiron centaurul Hiron. am plecat împreună în căutarea arcului sacru. Drumul a fost plictisitor câteva [...]
Rǎtǎcire si stele
Rǎtǎcesc ȋn universuri paralele, spȃnzuratǎ ȋn vidul gȃndurilor din ce ȋn ce mai ȋncȃlcite. ȋncerc sǎ mǎ caut printre rȃnduri, ȋncerc sa mǎ regǎsesc ȋn cuvinte… ȋncerc sǎ mǎ regǎsesc ȋn iubire, ȋnsǎ ea nu se mai regǎsește ȋn mine… ȋncerc sǎ mǎ regǎsesc ȋntre litere, ȋntre litere ȋnșirate farǎ sens pentru unii, dar cu [...]
POTOPUL ZĂPEZII
Ningea hotărât peste vieţile noastre. Fluviu curgea fără apă, oraş curgea fără străzi! Ninsoarea acoperea casele şi statuia oraşului ; acoperea inimile şi statuia oraşului ! Sală de aşteptare gândul meu acoperit de ninsoare ! Luna sufla goarna peste oraşe, aşeza straturi mari de lumină până la putrezire. Prin nămeţi gâfâind îmi căram în [...]
ego et vita
singurătatea? un urât necesar. descriem cu alb un lucru atât de trist. o facem din nevoia de-a nu face ceva de unii singuri un spațiu în plus cu noi în minus. pregătim oracolul vieții cu file goale. ne pregătim să vedem lumina cu umerii lăsați și grei. ne pregătim să nu mai fim noi din [...]
mai stau o veșnicie, mai râd și eu puțin!
De-am cunoaște sprijinul dreptății am ajunge cu teoriile la punctul terminus. Înfricoșat e gestul de-a înțelege viața. Pictura din muzeu misterul și-l sugrumă. A deveni un zeu la îndemână nu-i, trăiește peste ghețuri iubirea ce ne ține. O lege priponește pe nimeni fermentat, a lui pornire pare degrabă surogat? Prea blânde multitudini de mâini în [...]
Ah, de-aș avea răgazul
Poverile se împletesc la rând, coroane, iar farmecul dispare printre nori, nu morile de vânt mai spun povești de seară și nici grotescul vid nu pot să-l spun când moare. Dar vai, al cui e visul rătăcit din noapte? A cui e mâna ce prin păr se pierde? Iar șoaptele de ce mai cântă iarna [...]
Ne cautam uneori
Ti-ai deschis bratele infinite sa imi cuprinzi fiinta, in albastrul mirarii din ochi, parca surprins de banalitatea de a ma intalni asa….intr-un cot de incapere ticsita in chipuri si chipuri. In ploaia-mi de ganduri nu ti-am aflat privirea. Cat bine ne-ar fi fost de- am fi ramas straini de noi…. M-ai invitat in viata ta, [...]
…..si azi m-am inaltat la pamant
…..si azi m-am inaltat la pamant Cum e sa iti doresti ceva atat de tare de sa iti tremure buzele cand iti sopotesti dorinta. Cum e ca preagenerosul timp sa ti-o indeplineasca si sa te opresti naucit din orbire acum ca stii ca nu mai poti dori mai mult…te-ai inaltat la pamant si acum stai [...]
Ganduri zburand departe…
Am văzut un stol de berze cum pleacă în țările calde și m-am întrebat:încotro pleacă?se mai întorc aici?le va fi mai bine acolo unde merg? Am simțit atunci cum o parte din mine pleacă cu ele. Dar de ce? Brusc,m-am simțit singură și neajutorată.Sunt doar niște pasări,într-adevăr,dar e atât de trist să vezi cum zboară [...]
pentru că nu am îndrăznit să scriu…
Nu am îndrăznit să privesc la oameni. Nici în palme nu am căutat rugăciunile pentru că inocența rămâne mereu un mister. Am admirat și acceptat tăcerea pentru că așa am învățat să iubesc alunecând așteptările împreună cu mine. Dar tot nebunie e pasul care merge pe umbră crezând că visul își cere dreptul la viață. [...]
aştern păturit cu grijă viul
…în ciobul surprins tăcut, între o margine de casă a desfrânării şi cealaltă, a căutărilor printre pietre cenuşii a simplei lumini a cuvântului. cetăţi de noroi se ridică neîncetat şi -aştept mereu ca lopeţile sincerităţii, să risipească focurile întâmplărilor, ce nu-mi sunt aşchii ale sufletului ci, doar iluzii stupid frământate în colbul tăcerilor. mă înţepeneşte de stinghia aşteptărilor, o pasăre. cu [...]
Puiu di focu easti vrearea / Pasăre de Foc este iubirea (versiunea aromână-română)
Puiu di focu easti vrearea Puiu di focu easti vrearea nivrutâ, aţzea cu arichili ca di malmâ, ca unâ njii di lunjinji, aţzea cu oclii ascâpiraţzâ ca di ghilii aţzea cari nu-şhi da cânticlu a inimâiei maşhi a primvearâei ditu ea! Eşhţzâ steaua cari-şhi aflâ ţzerlu!Sumu lunâ lişhioru dipunemu deadunu, Cându apili ţzi curâ şhedu [...]
ELEGIA XIII pe firul gândului călător
ELEGIA XIII pe firul gândului călător Două unice clipe încearcă sa se atingă, să simtă aerul primului zbor. Spre soare-ai fugit, ca astrele stinse demult sunt gândurile… Timpul îşi cerne fulgii uitării, în fiecare frunză te imprimi, ca o aripă ireală te simţi, Ce te frământă, ce echilibru-ai pierdut? ce tempo te străbate, te urmăreşte [...]
Oare noi…
Gândesc la toaca de pe pământ – glasul trâmbiţei îngerilor pe pământ, a chemării către inima Cuvântului Domnului şi la clopotul din inima însingurării oamenilor uitând Iubirea pe poteca iluziilor, în trapul orelor secate de viaţa spirituală, înecată în glodul materiei din care ei cred că scot aurul, şi sarea, şi argintul fiinţei lor… [...]
Doamne
de ce se ridică norii de praf deasupra furtunii iar gândurile răscolind altarele cuvintelor, ridică aurul stepei trăirilor în coroane de foc în care mă rătăcesc, zvârcolindu-mi goliciunea urii într-un dans absurd, pământean… furia îmi îndreaptă cuiele din crucea de apă iar pământul îşi frământă pumnii de păsări dintr-un zbor uitat de mult, numit poate greşit, [...]
Poemul lacrimă
Poemul lacrimă îmblânzitor de iluzii curge din aură în aură curcubeul din nor lângă nor timpul cuvântă în neștire ca o gură de apă îmblânzind urletul omului din pământul crescut lujerele s-au alăturat lujerelor fructele s-au coborât în miez cerurile au frânt norul în cuvinte au pecetluit pământul cu setea înghițim păsări și [...]
ELEGIA XII pe firul gândului călător
ELEGIA XII pe firul gândului călător Unâ featâ ţâ tricu pri chirolul a tău – aduţeari aminiti a unui altu chiro sau maşi unâ şcurtâ triţeari pritu un nău chiro, Aesta-i ciudia şi cleaia ditu a ei chiro! O fată ţi-a traversat timpul – reamintirea unui alt timp sau doar o trecere temporară printr-un [...]
își plânge târfa viața în grijanii
Am încercat să adaug viață la ani dar am greșit socoteala. În duelul cu imaginaţia câştigă realitatea. Mă întorceam cu gândul în trecut să înțeleg. M-am născut în timpul fără nume. Pe cine păzeşte raţiunea? În vremea aceasta vocile-s prea multe, buzele au rol de otrăvire, pământul rămâne ridat. Gloria rămâne pe pernă. Frica tremură [...]
Nu-s ciobul schilodit pe fruntea vieții
Mi-am căutat marginile. Mâini oarbe așezate pe spatele unui vis de dragul luminii. Rămân aici. Rămân în sensul purificării. Un capăt de drum. Pe margini au rămas mormane de gunoaie. Pietrele au crescut acolo. Cifrele dau răspuns comun la o mie de întrebări. Tandrețea s-a ascuns în șoapte mov. Calul privește pe furiș la gura [...]
ELEGIA XI pe firul gândului călător – ultima parte -
ELEGIA XI pe firul gândului călător – ultima parte – El: – Căutarea ne dă starea de oboseală şi plăcerea de a fi, de a exista! Oare cum ai fi fost un întreg, căci după tot nu mai urmează nimic?!… Ea: – După tot urmează noi căutari, trecerea în noi spaţii! El: – În [...]
Poem prea lung
stau pe marginea unei prăpăstii reci şi întunecate, atârnând în gol cu părul răsfirat în ecouri de aripi frânte oscilaţia între viaţă şi moarte nu mă sperie deloc, pentru că ceea ce alţii numesc viaţă e moartea mea, de aceea sper că pot sări în gol ca să trăiesc da, cred cu fiecare atom ce [...]
Pulbere de inger – poem în toamnă
Ispita Îngerului. Nevoia de a privi peste umăr. Singurătatea iubirii. Femeia de dincolo, nebunia oraşului toamna, biserica de frunze. Gol. Întuneric în plete, străfulger de inimă. Trădare în hohot, pustiul amiezii. Eşti dar pleci. Aşteptare. Niciodată aici, totdeauna acolo. Părăsire. Pământ lipit de ochi, umbră şi umblet. Pleci. Iar. Se închide cărarea. În pelerina asta [...]
regăsire, căutare, rătăcire
m-ai regăsit târziu într-un cer colorat de furtuni, când toamna sau iarna îmi împărţeau trupul între rugină şi gheaţa unor gesturi neînscrise în mersul tălpilor de carton, pe asfaltul umed al iubirilor false. mă îndreptam mereu, ca un trunchi de copac, după esenţele necuvintelor tale şi m-ai lăsat să aştept doar o secundă din clipa [...]
După eclipsă
După eclipsă nimic nu ne mai surprinde nimic nu ne mai farmecă acum după eclipsa de soare când zeii au schimbat ziua în noapte au ascuns soarele care lumina delicat cerul de zefir feţele oamenilor s-au acoperit cu frică din clipa aceasta totul pare posibil totul devine credibil nici nu mă voi mira [...]
se aud
la a doua strigare a îngerului,clopotele au adormit au căzut în apele fără odihnă ale pământului dar se aud. se aud tânguirile mănăstirilor… îşi cheamă zidurile bisericilor dărâmate haotic de viaţa formelor strâmbe. brazii acoperă ecourile bisericii cuvintelor rostite, ale bisericii simţite, ale bisericii ecoului şi fiorului şi râd timpului pământean… lemnul nu putrezeşte. aşteaptă [...]
s-au deschis ascultătoare, pleoapele…
doar că… erau lipite de tavanul dormitorului cu pereţii albi şi tămâia arsă cu o seară înainte, pentru stârpirea fără milă a ultimelor strigăte interzise în visurile blajinilor plecaţi pentru o secundă în veşnicia absurdului, sub o cruce de piatră dăltuită cu o mie de litere inutile. păsări de vară cresc în găurile cuvintelor născute [...]
mă risipesc absurd într-o lacrimă
ce a luat demult forma unei păsări… unii spun că este păun… alţii…doar lacrimă sclipind în mii de culori deasupra tăcerilor asumate. Doamne!… nu tac… dacă tac, moartea-mi va lua risipirile în pumni şi le va transforma în pietre, mulţumind prieteniilor false pentru săbiile de plastic înfipte sistematic în tâmpla visului meu… ce [...]
cuprinde-mi viața, mă respiră
De mă priveai, privirea-ți se-aprindea, în flăcări, trupul cuprindeai, iubirea mistuia pământul doar tu nu mai credeai în ea, mă întrebai de ce rămân la toate rece? Acesta e un vis ce noaptea o omoară, un strigăt jalea să cuprindă, un rug coșmar, un negru vânt, furtuni se simt, dureri și chin, apar în ochii-nchiși [...]
Exist (poem în proză)
Exist cu fiece pas ce-l baţi în retragere, cu fiece gând nebun ce nu-şi găgăseşte rostul în căpşorul tău, cu fiece poveste la care trudeşti nopţi întregi, şi apoi distrugi eroina cu nerv, cu fiece şevalet pe care mă pictezi cu furie şi nu-mi laşi niciun atom să deţină o vagă impresie că-i liber… Exist [...]
Dialog cu natura – cadru al sentimentelor mele
Padurea definita a plimbarilor noastre… Padure de aur! Inceput si sfarsit al sensului existentei mele pe aceasta planeta a idealurilor pierdute…. Padure de aur! Retinere si strigat, alb si negru de declaratii dezintegrate in univers… Padure de iluzii! Chemare in ajutor, invocare a ingerilor mei pazitori, ai iubirii mele care se vrea, obligatoriu, [...]
Cheamă-mă, iubito!
Am primit şi am interpretat gândul tău. Am mângâiat acel gând, care m-a îmbrăţişat cu o răceală pe care nu-mi place s-o simt, dar pe care o îndrăgesc, fiind de la tine pornit. Am plecat imediat, după gândul ce ţi l-am trimis precipitat pentru a-ţi da de ştire că sunt lângă tine, că sunt în [...]
ELEGIA IX pe firul gândului călător
ELEGIA IX pe firul gândului călător Se prevestea în frunzele galbene agonia trupului, orele împlinite deveniseră chinuri, chipuri, memoria alunecă zvârcolindu-se, cerul atât de albastru, gândul tău şi neputinţa lacrimei un labirint al nostagiei… Iris al cerului, arc divin! El: – Estâ aoatsi, vruta mea?(Eşti aici, draga mea?)… Ea: – Escu aoa, vrutlu a meu! [...]
Infernul
Sunt lacrimi ca de sânge Şi plînsul e-n zadar. Ca Dante cunosc Iadul Şi nu mă tem măcar. Şi ard de nepăsare Şi iute mă consum, Bacovia-i Divinul, Infernul e-n zadar. Sunt lacrimi de durere Ce-anunţă fericire, Căci numai cu durerea Poetul e mai bine. Autor Radu Bogdan Ionut
Dimineaţa cenuşie
Dimineaţa cenuşie Dimineaţa sumbră, străzi pustii ferestrele moţăie şi ele în spatele jaluzelelor trase un motan negru cu lăbuţe albe, ceafa albă şi ochi verzi (ca la un preot catolic) căina moartea unui corb bătrân bătrân era, matusalemic croncănea de peste un secol, ciugulise ochi, în zeci de războaie se plimbase ca [...]
Apa amintirilor
De dimineaţă spală faţa ta şi fă-o nouă. Apa, izvor al amintirilor lumii, va primi povestea ta, lăsându-ţi chipul curat şi luminat, cum întâi de Dumnezeu a fost creat. Va împrospăta sufletul, iar memoria ostenită de rutine va deveni un cristal. Deschide fereastra şi lasă lumina soarelui să te umple şi cristalul va deveni diamant. [...]
Umbre
Eşti în microbuz şi ai iluzia libertăţii prin fugă; o evadare în care nici tu nu crezi. Un ţârâit strident îţi întrerupe blestemele scrâşnite printre dinţi şi destinate cioroiului care se vaită în boxe. « Alo, da Lucian mama… no bine Bai- bai » şi bătrânica machiată strident după ce introduce Alcatelul în poşetuţa roz te învăluie [...]
Și timp, și oase, și oameni!
Ceara se topește încet, iar lumina împrăștiată se răsfrânge în lumea ștearsă. Trecutul vine acid reluându-şi drepturile. Vântul se năpustește asupra focului mocnit și lasă în urmă doar un fum răsfirat. Pe epitaful tocit de timp cade o picătura de ceară. O ceară roșie, o ceară asemănată cu un sânge închegat. Când se răcește cade [...]
Zestre pentru „întâia moarte”…
Să poţi fi martorul „Piramidelor ce-şi plâng singurătatea”- este nevoie de un „miracol”… şi anume – acela ca „cineva” să te arunce în vâltoarea vieţii… Şi, odată aruncat în lume, ţipătul tău ar trebui să fie „clopotul de vecernie” pentru cei apropiaţi care nu vor avea privilegiul să te vadă plecând… Dar să urmărim în [...]
În această primăvară te voi fi lăsat în urmă…
În această primăvară te voi fi lăsat în urmă, să numeri zile şi nopţi fără ploaie, să-mi cauţi urmele într-un april cenuşiu … de fapt, voi renunţa la toate vieţile posibile pentru un strop din ploaia ta! Dacă ai şti să mă cauţi, m-ai căuta prima dată în tine… acolo eu stau ascuns, mă [...]
Definitiv…
Trup lângă trup, unul simţit scrâbit, altul ajuns la extaz. Braţ lângă braţ, fără a se atinge. Cap lâng cap, împărţind aceeaşi pernă. Gânduri intersectate, având ca punct comun iubirea consumată. „I dont wanna miss a thing” pe fundal, fără să mai aibă vreo importanţă, fără să se mai privească fredonând versurile. Un pachet de [...]
Viaţa din nacelă
Uneori am impresia că lumea aleargă, că eu rămân agăţată undeva, între întrebările rămase încă fără răspuns ale trecutului şi proiecţiile fine ale viitorului, unde ziua de azi îşi pierde conturul. Ieri seamănă cu azi şi azi cu mâine cel imediat. Poimâine e total difuz, fiindcă, de undeva, poposesc la picioarele mele bile mari, albe, [...]
Vorbesc, ca să-mi aduc aminte că te am
Îţi simt încă urma sărutului pe glezna şi grija cu care mă-nveleai. Deşi eşti plecat de nişte zile, încă nu s-a uscat urma buzelor tale, iar pielea mea încă îţi poartă amprentele. Ştii, sub urechea stânga, pe gât, s-a încăpăţânat o picătură de colonie să nu-şi risipească mirosul în vântul de primăvară şi mi-a şopti [...]
Linişte
Pe ţărm era linişte. Nuferii de pază ai fiinţei mele verificau dacă arcadele timpului au deschiderea spre cetatea cu colţuri abstracte, pe care se odihnise odată, în trecere, fulgerul mareelor. Eram prea sigură pe devotamentul fărâmelor de violet, pline, urcând dinspre maluri de stepă pe linia vieţii. Într-un târg absolut se zbenguiau contraste în vitralii [...]
De mâine…
de azi, de ieri… De-aş şti cum să te primesc, te-aş primi cu braţe deschise şi cu inima plină. De-aş şti cum să te numesc, te-aş numi cu voce tare. De-aş şti cât din tine să cunosc, aş umbla cu ochii închişi în sufletul tău şi în mintea ta. De-aş şti pe unde să calc, [...]
