Azi… mi-am dat seama cine sunt vulturii lui Prometeu
Azi…un soldat a luat greutatea lui Atlas
Şi să ajungi la capătul lumii…
Nu e nici un răsărit
E un teatru tragic-comic şi nu oamenii poartă măşti
Dai vina pe un zeu ludic, răzbunător sau impasibil?
Nouă cercuri, tot nouă ceruri mizezi pe şapte din purgatoriu
O sămânţă albă printre mii de buruieni otrăvite
Hai să ne jucăm cu nişte zaruri…
Urlet mândru de lup înfometat se aude de prin dealuri
O tu dulce iluzie a realităţii, amare imi faci
Zilele negre şi nopţile albe!
Autor Vaduva Alin Ionut
