Se lăfăie ghiftuitul,
În fotoliu’ căpătat,
Cu şepcuţa şi chibritul,
De la cei ce l-au votat.
*
Cască gura să-i plesnească,
Se întinde lenevos,
Nici n-ar vrea ca să privească,
La zdrenţăroşii de jos.
*
“Ce slugi, îi deplâng în silă,
Se înfruptă din nimic,
Ce însuşire umilă,
Viaţă de gândac, vă zic!
*
Eu sunt viclean, înzestrat,
Cu înţelepciune, minte,
Nu orcine-i întronat,
Ca mărunţii să-l asculte!”
*
Saltă un picior şi-l puse,
Pe biroul lustruit,
O muscă din zbor i-l unse,
Jegoasa l-a murdărit!
*
Se mai uită spre lăcuste,
În guvern sforăie tare,
“Şcolite cu minţi înguste,
Prin partide săritoare…
*
Nici cu mine n-am ruşine,
Scopu’ mi-e nelimitat,
Dar azi trec fiori prin mine,
Boc a demisionat!
*
Au protestat căprioare,
Iepuri, vulpi, urşi şi arici,
Au uitat că-s lup de mare,
Ce-aş pune mâna pe bici!
*
Am răbdat, ba le-am vorbit,
Încercând să-i domolesc,
De-aveam păr aş fi albit,
Niciun truc nu mai găsesc!
*
Am jonglat cu-acest popor,
Sunt expert în cârmuire,
Cum o făceam pe vapor,
I-am cam dus la mântuire…
*
Aş călători pe mare,
Să vin rar ca şi eclipsa.
Însă nu mai sunt vapoare,
La strâmtoare le simt lipsa!
*
Nu mai e flota, am dat-o,
N-am chibzuit nicio clipă,
Ca pe-o fat- am măritat-o,
Am făcut ţării risipă…
*
De un timp nu mai am stare,
Fotoliu-i cu “ţepi”, e dur,
Parcă am pe rană, sare,
Şi un morcov fix în ” ciur”!
*
Gerul crunt, nu i-a gonit,
Viforul turbat, nici el.
Aşa rău i-am prigont,
Simt că mă fac…mititel!
Autor Aurora Luchian,
