îţi plouă-n suflet ca afară
mărunt şi neînţeles
de parcă Dumnezeu
nu are altceva mai bun de făcut
decât să plângă omeneşte
privind durerea lumii
cum îi creşte în palmă
ca o bătătură dar tu…
tu mila cui o plângi
şi-n care mână o ţii
să ştiu şi eu în podul cărei palme
îmi voi odihni sărutul
Autor George Gitlan
