în noaptea aceia de abac
mi-am dorit să te văd încă o dată
dansând pe cerul de sticlă
îmbrăcată în rochia de argint
să-ţi privesc mişcările lascive
ce mă înţepau ca nişte săgeţi
atunci când luna se spânzura printre crengile dudului
şi noi ne sărutam criminal la umbra lui
mai ţi minte
eram împreună
doi inorogi prin noaptea albastră
izgoniţi de stele şi
blestemaţi de pământul
îmbibat de sângele iubirilor noastre
eram doi adulterini atingând păcatul cu
propria noastră carne tăiată bucăţi
de un Lucifer creat de noi
priveam urmele lăsate de tine pe cer
cărare albă printre stele
şi geamul mai transparent ca niciodată
îmi despica privirea
mi-a apărut el
omul de gheaţă şi foc
- o mai iubeşti
m-a întrebat mieros
nu am putu să nu-i răspund
ochii lui mă sfîrtecau
privirea mă îngheţa
zâmbetul mă ardea
- da
un hohot de râs sparse tavanul
şi îl vedeam urcând spre nicîieri
şi-n urma lui rămase glasul
- atunci eşti al meu
…al meu
…meu
…eu
Autor Cezar c.Viziniuck
